RELIGIA ARABILOR. ISLAMISMUL. \. ~. 1slamismul este astazi reLigia unui
numar de circa 600 de milioane de credinci,?i, raspinditi pe toate continentele
lumii.
.------:'
A~ fl
Din,c. Prof. Dr. EMlLL\N ¥\sILESClJ
/,;2
~~-
.--
7
IsrORIA RELIGllWR
TIPARlTA ell BINECUvlNTAREA
PIlEA FElUCITULUl rAlUNTE
IUSTIN I' ATlUAfU!ULJ~~l?I.>?~
r-'
rr~ST{TL!
'~."-.~~
PI!.,
I
Ir..n /El\fT1F'.::. ,,~
}
J \'
I
- __
~_/ 1
'
t,/-
(
,.--~-.~~-.-.
!
~~?MltNE
\"
.',
;
,
.~-r-;••.~-._
.', r,
i
i
1981
j
I 8 L I () T E A
uru)r
i/l:Jcn!{,,'[ $:1::'1 J .
io'··/
FOJ;[/U!
~ h
,"'"
~\{\
Du/ap!ll
"
.
rO/l u 1
AfL
~-----' ... -----~~ -~
.~
EDITURA INSTITUTULUI BIBUC !;II DE MISJUNE
AL BISERIcn ORTODOXE ROMANE
BUCURE~TI - 1982
--"""'~'~---~
.. ~
J
li9 ISTORIA RELIGIlLOR
148
Nachbare n , Kohler & Amelang, Leipzig, 1968, .248 p. (BA). - P. Gar e II i, I.e Proche· Orient asiatique des origines aux inva sio ns des peuples de ill mer, PUF, Paris, 1':J6':J , :;77 p. (BFl). _ V. Zamarov s ky ,Din tainele imperiului hitit, trad. G.lstrate, Ed. Junimca, la~i , 1980, 252 p. + 20 p. fig. (BA, BeS).
10 RELIGIA ARABILOR ISLAMISMUL
2, Rcligie
M. Rut ten, L es religions asianiqu es, in Brillant·Aigrin, Histo ire , IV, p. 83-97. H. 0 [t en, The Religion of the Hittites , in )3lecker·Widengren. Historia, I, p. 318-322. M. V i ~ y r a. La religion de [,Anatolie an tique, in Puech, His to ire, I , p. 258-· 306 .
G. Furlani, La rehgione degliHittiti, in Castellani,Storia, II,p.141-l82 . \
~
1slamismul este astazi reLigia unui numar de circa 600 de milioane de credinci,?i , raspinditi pe toate continentele lumii. Este de asemenea una dintrc putinele Teligii monot~i s te ~i universaliste ~i i~i revendica, la feI eu iudaismul I?i cre~tinismul, paternita. tea avraamieii prin Ismail, fiul selavei izgonite, Agar. In plus, islarnismul este una dintre cele doua rcli~ neCTe~tine care au adepti in tara noastra ~i cste organizat!li recunosc ut in He" I r !::' ret.ok ; Romania. Cum jusii isJamismul a apamt in III mea arab a ~ i a p iistrat{Y1111te dintre trasaturile religici arab iloT prcislamici, trcbuie sa prezenlam mai intii rescurt aceasta rcligie ~i imprcjuriirile economice , politice, 60ciale ~i religioase in care a aparut islamismuL L AHAHlA INAlN1'E DE MAHOMED
,: ,. ~
..
L' ;-:
.:.-Cl ...... ;.;.!....,,:
:"
a) Situatia geograficd, politicd, cconomicd ~i sociald. Arabia este cea mai mare peninsula de pe Pamint. Este situam in sud-vestul Asiei, frind cuprinsii intre Marea ROl?ic, Oceanul 1ndian I?i golfurile Oman ~i Persico eu toata marea sa intindere de C. 3 000 000 krn 2 , Arabia a fost totdeauna foarte putin populatii din pricina de~erturilor din centrol peninsulci, avind acum abia vreo 13 000 000 de locuitori. PopuJatia s-a ingrarnadit pe coastelc pcninsulci , rnai ales in vest (Hijaz BaU Hedjaz) ~i in sud, unde tinutul muntos ~i 0 clirnii mai urneda au facut posibila viata sedentara ~i 0 civilizatie infloritoare (Arabia felix, Y cmenul de astazi). In restul peninsulei, prin de!?crturilc nesfir"iite cu oaze ici-i era incastrata intr-unul din unghiurile unui mic cdificiu, numit Kaaba, construit din piatra ~i avind forma cubica.
. '"c,
Citeva dintre divinitatile arabe au luat eu 'lremea 0 importanta deosebitii, flind adorate In mai multe triburi. Af;la erau divinitiitile feminine al.Lln (,,zeita"), al·Una (,,steaua diminetii", Venus), al.Man4t ("destinuI aeemiinatoare altor divinitiit i feminine orientale ~i fiind in legaturii eu cnltul a\!trilor, soarele, luna fili mai ales planeta Venus. Aceste divinitati sint numite in Coran ,,fiicele lui AIlIlh" (XXX Vll, 149; LIn, 21), Deasnpra tuturor divinitlitilor acestora, arabii adorau pe Alliih (,,zenl"), care nn avea pentni ei grandoarea pe care 0 are divinitatea unica a religillor monoteiste, totufli se ridica deasupra celorlalte divinitati trihale, fund un protector prin excelenti al tribului. Pe linga credinta in divinitiiti, arabii aveau credinta in existenta a nennmhate spirite (jinn) hineflicatoare sau ,riiufaciitoare. Cel mai rau spirit era Ghul, de sex feminin, . ~care, dupa credinta beduinilor, locuia prin d~erturi, abitea din drum prin stranii meta morfoze pe caliitorul nebiigitor de seami ~.I devora. . U
),
~
In eeea ce privel?te,cultul, arabii nomazi, neavind locuri de cult stabile, i'l>i duceau cu ei idolii intr-un cort rOf;ln, care era in acelafli timp 'Ii simbolul unitatii tribale. Aeest cort era purtat in lupte i?i provoca tot felul de certuri lntre membrii triburilor, care iEii revendicau drepturi asupra lui. Arabii sedentariajunseserli insii sa siba adevarate sanctuare, mai mult san mm putin primitive. Sanctuarul era inconjurat de 0 ,,imprejmuire sUnti" (hinnh), care adesea era foarte larga fli cuprindea numeroase animale siilbatice IIi domestice consacrate cultului. Sanctuarul insuf;li era de forma cubici. Zeitatea era reprezentata eel mai adesea ,printr-un bloc de piatri, care avea sau putea sa nu aibli deloc forma omeneasci. In sanctUarul de laMecca se pare ca existau 360 de chipuri idoleflti; • Jlf' cm;e Go~itii, stiipinitorii localltiitiif;li ai tirgulni anual care avea loe acolo, Ie .aratau noinaiilor fli sedentarilor veniti din toatii Arabia. ""
151
RELIGIA ARABILOR. ISLAMISMUL ,
ISTORlA REL1GIILOR
150
c) ludaismul ~i cTe~tinismul In Arabia. Hanifii. Prin cucerirea Palestinei de catre 'romani, foart~multi evrei au emigrat in Arabia, formind colonii puternice in Hedjaz, indeosebi la KhaIbar I?i la Iathreb (Medina). In aceastii din urmii localitate evreii ocupau jumlitate din oral? indeletnicindu-Be eu comertul f;li mel\ltef;lugurile marunte. In sud, in Yemen, era de aeemenea 0 colonie puternicii de evrei, care ajunseserli chiar sa puna mina pe conducere in citeva rinduri. Evreii exereitau 0 mare inriurire asupra Arabiei
I
1. Un vechi dar (oarte important studiu asupra pelerinajului la Mecca: Gaudefrois Dem(>mbynes, C()1)trib"t~nn tI /'t!tude d", pplerinage tI la .Mekke., Paul Geuthner, Paris,
,I
I
1923,332 p. (BFI).··
')
.
'.
,C
ISTORIA RELIGIILOR
152
sub raport economic, moral ~i religios. Monoteismul Iv~ cu;:at ~i inalta lor coneeptie despre raspiata faptelor au jucat un important rol in aparitia islamismului ~i in fonnarea doctrinei aeestuia. Demnitatea cu care se faceau serviciiJe religioaae Ia sinagogiIe evreilor, citirile din earti mute, 'i'tiinta rahinilor impresionau mult pe heduin!, iar upoi. in elabo va resimti spiritullegii iudaiee ~i chiar multe elemente rarea definitiva a islamismului, ' ale Veehiului Testament VOT treee in noua religie. Pentru arabi msa, religia evr.eilor avea un caraeter national. Cre~tinisrnul in schimh, piitrunzind in Arabia, venea en 0 coneeptie universalistii despre religie ~i en spiritul prozelitist aI primelor seeole cre~tine. Crelitinismul Be raspindise dealtfel masiv in sudul Arabiei, in Yemen mai ales, dupa cueerirea acestei regiuni in anul 525 de eiitre abisinienii eonvertiti Ia crefitinism. Dar ~i mai inainte au fost cre~tini in aceastii regiune, ca de exemplu eei. din Nagran, martirizati (340 la nnmiir) de regele, iudeu de origine, Dhii NuwliB, in prima jtlmiitate a seeolului aI VI-lea. . In Arabia de nord inflorea de asemenea erel?tinismul. In partea care eta sub inrluri rea bizantina se raspindise indeosehi monofizitismul, iar in partea care eta sub infIuenta persanli se r aspindise nestorianismul. Chiar fiiin eentrul del\lert aI Arabiei patrunsese Evanghelia, numerolii pustniei erel\ltini gasindu~i aiei loe de retragere. La Mecca, noua doctrinii va fi patruns prin oame,u simpli, selavi sau 80Idati veniti indeosehi din Abisinia. E sigur ea Mahomed a avot infonnatii asupra erel?tinismului, fie Iii numai de la astfel de oameni sau de la sotille sale ere!?tine. Coranul insu~i are piirti in care se resimte !impede in£luenta cre'iltinii, mai ales in capitolele privitoare la a~teptarea plinii de teama a jude ' eiilii viitoare 2 In sma de mozaisrn Iii cre~tinism, intemeietorul islamismului va fi suferit I?i influenta aeelor interesante personaje religioase pe care traditia musulmanii Ie desemnea zii eu numele de hanifi. Este yorba de anumiti indivizi cm-e intrupall in persoana lor niizuinta de innoire a vietii religioase !?i morale, niizuintii ee se simtea din ee in ee m~i putemie in lumea arubii. Hanifii formau deci elita spirituala araha care, probabil· sub in:lluenta gnostieismului iudeo-cre~tin, luptau impotriva idolatriei populare, propova duind insa un monoteism deosehit de eel iudeo-e.re~tin. Viizuti rau inainte de Mahomed I?i considerati ca eretici, hanifii vor face concurenta profetului I?i unu dintre ei vor imbriiti~a erelitinismul, iar altii se vor opune ~i unci religii ~i eeleilalte, continuind sa caute adeviirul ~i sa duea 0 viata aseetiea. Mai tirziu 'euvintiIl himif va fi folomt de Mahom~ pentru a indica pe eei care urmau adeviirata invataturi islamiCi:L Dealtfel insulii Mahomed, influentat de invatiitura hanifllor, s-a considerat pe sine ca hanif ~i ca propovaduitor al adeviiratei religii, aeeea a lui Avraam, piirintele arabilor; invatiitnra, zieea el, falsificatii de evrei Iii de erelitini3 .
ae
2. Totu~i, Mahomed era destul de gre~it infonnat asupra cre~tinismului. De exemplu. soeotea Simla Treime ea flind compusa din Dumnezeu-Tatal, Sfinta Fecioara ~i lisus ~i confunda pe Sfinta Fecioara Maria cu Miriam. sora lui Moise. DeaItfel. se pare ea infom.atorii lui Mahomed asupra m02aismului ~i CTe~tinismului s-au folosit de apocrifele Vechiulw ~i Noului Testament, precum ~i de Haggadilh iudaica. Tot din aceste surse ~i-au $Cos infonnatii comentatorii Coranului ~i CTonicarii musulmani Tabari §i Al Kissai (D. Sidersky, Les origines des Ugendes musulmanes dilns Ie Coran et d,};h les vies ..• ., des prophetes, Paul Geuthner, Paris, 1933, passim - BCU):';·
RELlGIA ARABILOR. ISLAMISMUL
153
Prill urmaie, raspmdirea iucl..:r.muiui ~i u ere~tinismului in Arabia provoease 0 stare de spirit specialii, de indepiirtare de veehea religie idolatra ~i de ciut:are a eeva nou, eorespunziitor noiIor nevoi spirituale ale vremii. Terenul cra deei pregiitit pentru aparitia unui reformator, care avea sa sintetizeze diferitele curente religioase innoitoare din viata arabilor. Aeeasta cu atit mai mult en cit farimitarea politiea~i reaua stare economieii _ ~i 80ciala deveniserii de-a dreptnl periculoase pentru Arabia, presata de eele doui. mari puteri vecine,. Imperiul hizantin ~i Persia. Unificarea Arabiei sub toate raporturile se impunea deci. Aeeaata avea sa fie opera lui Mahomed.
2.MAHOMED a) Viafr, cum relateazi traditia mahomedmia;'rJ: sa fi avut'mai il'mlti dasciili. In orice caz, pare sa fj fost un om inclinat spre religiozitate. Aceastii triisiitura a firii sale apare din indelungilesale meditatii prin munti 'iii din viziunile pe care i Ie-a pus pe seamii traditia ~ahomedani. Criza sufleteascii din care Mahomed a iC'ilit ineredintat 'de misiunea sa profetica s-a dezliintult pe Ia virata de 40 de ani. Acum s-a manifestat la el 0 puternieii nevoie de singuratate, de linifiIte 'iii meditatie. $i-a ficut obiceiuI sa Be retraga in fiecare an Cl'"te 0 luna in cavernele muntelui Hira din apropiere de Mecca I\li acolo practica 0 aseezii severa. CoranuI ~i traditia mahoroedana relateazi di in aceastii vreme a avut 0 serie de viziuni care l-au umplut de groazii 'iii l-au faeut sa creada ca a devenit ohiectul interventiilor diavole~.ti. Intr-lemul reli~os _aJ isl~ismului co acela ..1 15.0p; cit., p. 32. ,.-·F>--, r.. .,. lUI HrlstOS In ·cre;;tuusm: el este revelapa lUI Dumnezeu in timp ~l~"'l>a>iu" sP A 16. Manuscrisul piistrat de una dintre sOlille lui Mahomed, Hafshah, fnea lui Omar_ ' un" . Schimmel (Is/am, in Bllfeker·Widengren,Historia, II, p_173). 14. Pentru
0
~fi
ISTORIA RELlGIILOR
160
nev;)ia~nei trien a traditill~r pentru identificarea celor vrednice d~-;~;;e. Din sutele de mii de tiaditii care eireulau, comentatori eelehri ca Bokhllri (m. 870), Muslim (m.875) ~i altii au sees un numiir restrins de traditii autentice, pe care le-au intiirit cu indicarea J?irului de persoane prin care acestea au fost transm.ise. Totu~i, eu cit ne depirtam mai mult de inceputurile islamismului, cu aDt este mai mare nesiguranta cu prime Ia auten ticitatea relatiirilor tradi-ponale. Ceea ce nu inseamna ci aceste relatiiri traditionale, in ansamhlul lor, n-ar fi avut 0 influenti considerahiJi asupra islamismului l?i n-ar sem inca l?i astizi la cunoal?terea cit mai adinciti a curentelor religioase din primele secole ale islamismului. Dar nici Coranul 'iii nici Hadrth n-au putut fi considerate ca suficiente pentru a lamun pe credinciol?i in toate iroprejuririJe, mai ales ea unele locuri din Coran erau obscure san Be contrazieeau cu nnele traditii. De aceea in secolele al II -lea l?i aI ill-lea ale erei musulmane au apiirut comentatori renumiti ai izvoarelor doctrinare maliomedane, ca Abu Hanifa din Kufa (m. 6%), Malik din Medina (715-796), al-Shiifii din Siria (767 820) Iji Ahmed hen Hanbal din Bagdad (780-855). Comentariile lor nu diferii prea mult intre ele, numai eii unele sint mai libere ,?i a1tele mai rigoriste in interpretarea textelor. Totu,?i mahomedanii ortodocl?i de mai tlrziu (sunnitii), adica aceia care acceptau coleqiile oficiale de traditii, s-au iropiirtit in hanuiti, rnalikiti, ~afiiti ~i hanhaliti. c) Igmii. Pentm chcstiunile mai noi, p~ntnl care nu se gaseau texte in Coran 'Ii in Hadith lji pentru care eomentatorii amintiti mai sus n-au dat vreu norma de urmat, 8-a recurs la consensul cruditilor musulmani dintr-o anumita epoca. Acest consens poarta numele igmii f?i se intemeiaza mai ales pe 0 traditie celebra, dupa care Mahomed ar fi spus: "Comunitatea mea nu va fi niciodata de aeord asupra unei erori". Procedeul prin GU'C d,)durii j",lamisJIlllllli ~~ot norm" p"ntrll ca7,urile noi se cheama qiyas, analogia cazurilor rnai noi cu altele mai veehi. , 5. DOCTRINA ISLAMICA "Islamismul este un sincretism", spune renumitul specialist Maurice Gaudefroy Demornbynes l9 • Intr-adevar, doctrina islamicii eate un amestee de clemente religioase duerit:::. ca provenientii",~i faeturii. Cele mai multe dintre acestea".·au fost luate de Mahm'oed din iudaism, din Bihlie I;'i din Ta!mud, altele din cre~tinism,din traditia per,?iJor lji din vechiJe traditii ale arabilor. Teologia mahomedana ortodoxa este rezumatii in doua formule, dintre care una, foarte seurti, shahada, eate formata din initialele cuvintelor care compun cunoseuta formula "Nu este Dumnezeu afara de Allah Iii Mahomed eate profetul sau". Cealaltii formula, mai dezvoltatii, este 0 adevarati miirturisire de credinta a islamismului. Redactarea acesteia este atribuita lui Mahomed, dar in realitate ea s-a format intr-o lungii 19. Les institutions musulmanes, ed. a lll-a, Flarnmarion, Paris, 1958, p_ 14 (BA). Nu numai CoranuJ, spune M. ·Gaudefroy-Demombynes, a fost influenlat de Biblie, ci ~i tradilia musulmanii, care "este patrunsa de iudeo-cre~tinism" (ibidem, p. 31)_ Cf. W. Rudo!f;i!!,Die Abhiingigkeit des Korans vom Judentum und Christen tum, W. Kohlhammer, _ ,SluttgarL ~ 922, V.IIlt9?~,;.g~IT); J. Jomier, Bi~Je et Coran, Les.,?-·U'i"~G1k.cerf, P;>ris, 1959,149 p. (BF).
RELIGIA ARABILOR_ ISLAM1SMUl;
161
perioadi de tirop_ Aceastii formuli afinnii ~edh,:ta in Dnmnez~u, inf!eri, profeti, e-ikli
sEinte ~i viata viitoare.
a) Dumnczcu. Dogma e.sentiali·a islamiamului elite aceea a unicititD lui Dumne zeu 20 • Suh infIuent-a iudaismului ~i a cre'iltinismului, Mahorned a ciutat sa spirituali zeze ideea pe care arab» ~i-o ficesu despre zeul lor suprern, Allih, dar n-a izhutit dedt intr-o mica miBuri. Ideea de Dnmnezeu pe care Mabomed 1nsu\li 0 avea Ia Mecca era, 8l?a cum reiese din Coran, antropomorfici ~i deci inferioari. Antropomorfiamul aeesta 8-a mai atenuat cu vremea, mai ales in perioada medinezi. ll1BU!?iriJe atrihuite lui DulIlP.ezeu sint acele8l?i en in mozaism 'iii cre~tinism, dar mahomedanii le-au rinduit dupa importanta, formind diferite grope de atrihute eteme. Toate aeeate atribute, cuprinse fie in Coran fie in Hadith, sint in numir 4e 99 \Ii mahome danii trehuie sa Ie cunoasca ~i sa Ie recite en ajutorul unor mitinii (tcs.bih) cu 99 de miirgele21 • t In virtutea atrihutelor sale, Dumnezeu este considerat de Mahomed drept creator allumii l?i al oameniJor, stiipin al universului 'iii providentiator milostiv. EI a creat lumea dintr-un. fum care umplea spatin!. Ordinea creatiei a fost urmitoarea: apa, pimlntul, rnuntii, viettJitoarele :;;i in sfir,?it omu!. Dar, de la conceptia inalta a atotputerniciei lui Dumnezeu ~i a libertatii divine, Mahomed a ajuns la conceptia inferioarii a predestinatiei, care face obiectul discutiilor dintre teologii musulrnani inca din primul secol al erei musulmane. Faptele oamenilor nu mnt libere. Allah insul?i creeazii faptele oamenilor ~i oamenii ~umai Ie exe'cutii in mod fatal, inevitabil l l . Totu,;,i, teologii rnusulmani admit ca "omul pastreaza posibilitatea de a fi condam~at sau rasplatil dupa ceea ce a dohindit {ka.saba} in v"derea judeciitii de pe urma" 13 • Ba chiar mai mult, teologii musulmani modernil?ti au ajuns la eonceptia 20. lnsistind asupra unitali; absolute a lui nUlllnaeu. Coranu! $;,csc, musulmanii preferii sa-~i facii rugaciunile in grup, la moschee. Aici 11?i lasa inciiltamintea la ul?ii ~i se al?eaza in rinduri inapoia imamului, repetind euvintele IIi gesturile acestuia 35 • Un loc deosehit il ocupii rugaciunea de vineri la amiaza, delli vinerea nu estc pentru musuhnani 0 zi de siirbiHoare in infe1eb-u1 pe care il are Durniui.;" l'"nlru cre:;;tini. Ted rugaciunea de vineri trchuie sa fie praenti eel putin 40 de credincio1?i, dar in cazuri exceptionale pot fi lj'i mai putini, chiar !;>i numai citeva persoane. Pentru aceastii rugaciune 8e recomanda 0 purifrcare generala. Cu prilejul calatoriei la Mecca - una dintre obligatille principale prescrise de legea islamici - credinciosul mahomedan are de impJinjt de asemenea 0 serle de rituri, intre CJII"e l\li sacrificarea unui mid, a unei oi sau a unei rite mario .,'," ,'. .,. .,' Alte rituri musuhnane sint lntilnite in diverse imprejuriri ~evietii: nal?tere, elisa· torie, moarte, dar aeestea nu fac parte propriu-zis din eultul musulman ~i sint cel mai adesea riim~ite din practicile religioase preislamiee. d) SdrbdtorUe. Siirhitoarea religioasa a musulmanilor este vinerea, dar aceasta nu are un caracter sacru, ca Duminica pentru cre,tini sau simhata pentru evrei. In aceasta 33. G. H. Bousquet, La pUTete rituelle en Islam, in "Revue de I'Histoire des Religions", t. CXXXVIII, 1950'-nr. I, p. 53-71 (BA). 34. J. Chelhod, Les attitudes et les gestes de la priere rituelle dans I'lslam, in ,,,Revue de I'Histoire des Religions", t. CLVI, 1959, nr; 2, p. 161-188 (BA). .35. Dimitrie Cantemir '(Ii-a arat~';.-admiratia fata de modul cum i~i fac musulmanii rugaciunile (Sist.!1IJu{-.r~ i'IJtoc!7l:ir.eareligi·" muhammt!d~..,n ,""a,d\1cere. stu diu int:"?ductiv '(Ii note de Virgil Candea.;Ed. Minerva. Bucure,ti. 1977, p. 260 - BA, BeS). .
I
L 172
ISTORIA RELIGllLOR
.
II
REUGIA ARABILOR. ISLAMISMUL
173
i I•
uimic acelJtora pentru muncil-kir, ~deoarece la ziua judecatii se ;a tine s,,! arahilor, este alit de dcparte de lumcfaU'."'lie neapropillt, lilcit nu are wei aseminare eu Tatiil nostru, al cre~tinilor, care este in ceruri, dar eate 'iii in lumea suferin· telor noastre prin Fiul Siu 'iii prin puterea de viata dititoare a SfintuJui Duh. Islamismul este striin de misterul trinitar 'iii de al~ mistere, dar se resimte adinc de aceasti Ilpsi in dogmatica, in morala 'iii in cultul sau. Desigur, islamismul are !Ii multe parp bune, pe care ar fi incorect sa nu i Ie recunoa!ltem. 0 religie care impune rugiiciunea, postul, milostenia a putut avea 0 buna inriurire asupra credincio'iiilor sai. Pe multi i..a impresiDnat indeosehi spectacolul minare· telor svelte, dID virful carora muezinul anunti de cinci ori pe zi orele rugiciunii, precum 'iii punctualitateacu care mueuImanii Be acruta de ob~e aceaati ohligatie religioasii. Dar nu. trebuie sa uitim ca rinduiala i.slarqici.arugiciunii de cinci DO pe zi " .este luata diD-traditia vietii monahice!lti cre'iitine 'iii n..am putea spune cA, intr-o viata trepidanta cum este aceea a tiirilor civilizate moderne, Be mai poate respecta 0 rinduiali vaJabili pentru ministiri Ifi pentru oamenii mai putin ocupati. Islamismul a contriliuit de asemenea Ia imhunitatirea situatiei pe care femeile 'iii sclavii 0 aveau in Arabia preislamici, Islamismul este insi 0 religie a barbatilor, 0 religie care are in vedere pe birbati, numai ei rugindu-se in moschee liJi numai ei intrind in confreriiIe religioase, in vrente ce femeilor Ii Be rezerva 0 viata de harem 'iii de oarecare inferioritate sub toate raporturile48. o alta caracteristica a islamismului este modul cum s-a raspindit aeea.~tii religie, potrivit comandamentului profetulni de a face "riizboi sfint" necredincio,?i1or. Astazi insa, in multe tan, islamisrnul a trebuit sa renunte la teocratia care forma odinioara principala caracteristici a tiirilor musulmane, multumindu-se numai cu propaganda pe care 0 fae confreriiIe religioase. In OI·ice caL, uncle sdiJeri sernn"late mai sus 1m diminueaza nicidecum mcritele reale ale islamismului, care a format multa vreme 'iii in unele tan mai fonneaza I?i acum temelia vietii morale, sociale I?i culturale. De asemenea trebuie reeunOSC'lte mentele reprezentantilor aetuali ai islamismului care, inte1egind imperativele majore ale vremii noastre, vin intru intlmpinarea actiunilor Jarg ecumeniste mtreprinse de Consiliul Ecumenic al Biseocilor, iau parte la toate reuniunile interreligioase ~i due 0 8ustinUta luptii pentru pace, intelegere IIi colaborare mae toate popoarele. _.~
..u~-_
.....Jo..
1
177
RtLIGIA ARABILOR. ISLAMISMUL
2. Religia arabilor inainte de M"~ ...med S. M 0 sea t i, His to ire et civilisati;'n des peuples semitiques, Payot, Paris, 1955, p. 176-222 (BCU-SDU); trad. E. Costescu. Ed. Meridiane, Bucure:;ti, 1975, p. 210-264 (BA, BCS). J. Starcky, Palmireniens, Nabateens et Arabes du Nord avant l'islam, in Brillant-Aigrin, Histoire, IV, p. 201-237. - A. Jamme, La religion sud-arabe preislamique, in Brillant·Aigrin, Histoire, IV, p. 239-307. - B. Burchard, Die Sohne Ismaels. Geschichte und Kultur der Araber, Koehler & Amelang, LeiPzig, 1971,274 p. (BA). 3. Despre islamism in general
a
I. Goldziher, Vorlesungen iiber den Islam, ed. II·a. K. Winter, Heidelberg, 1925,406 p. (BIT, BSf.S); idem, Le dogme et fa loi de l'lslQm, trad. F. Arin, ed. noua, P. Geuthner, Paris, 1958, VIIl+315 p,'(BA). - E. M 0 n t e t, L 1s1an\ Payot;Paris, 1923, 160 p. (BA, BFI, BIT, BSf.S). - C. Snouck-Hurgronje, Der 'Islam, in Bertholet· Lehmann, Lehrbuch, I, p. 648-756. - M. Gaudefroy-Demomltynes, Les institu tions mumlmanes, ed. a III-a, Flammarion, Paris, 1958,221 p. (BA). D. Sourdel, L'Islam, ed. a VIII·a, PUF, Paris, 1972,128 p. (BCS). - G. E. von Grunebaum, L'islam medieval. His/eire et civilisation, trad. O. Mayot, Payot, Paris, 1962, 379 p. (BA). - P. M. Hoi t (ed.), The Cambridge History of Islam, 2 vo!., The University Press, Cambridge, 1970, XVI1I+815 p. (I), XXVI+966 p. (II). (BA, BFI). - A. S c b i m rn el, islam, in Bleeker·Widengren, Histon'a, II, p. 125·-210. - M. G u i d i, La religione dell' islam, in Castellani, Staria, V, p. 1 -177. - D. ,ij. SOU rd e I, Civilizatia lslamului clasic. 3 vol., trad. A. Deeei, Ed. Meridiane, Bucure:;ti, 1975 (BA, BCS, BCU, BFl). - R. M. S a v 0 r y, Introduction to islamic Civilisation, Cambridge Univ. Press, Cambridge ...• 1976, VIII+204 p. (BA). D. Cant emir, Sis/ernul sau int,?cmirea religiei muhamme dane, trad. stud. introd. ,i note de Virgil Ciindea, Ed. Minex:va, Bucure;>ti, 1977 • LXXIV+ 687 p. (BA, BCS, BCU, BSf.S). - A. Miquel. L'Islam et sa civilisation, VJl·e-XX·e siecies, ed. a II-a, A. Colin, Paris, 1977,600 p, (BA). 4. Mahomed
R. Blacbere, Le probte:me de Mahomet, PUF, Paris, 1952, VlII+136 p. (BF). W. Montgomery Watt,Mahomet a fa Mecque, trad. F. Dourvil, Payot, Paris, 1958, 220 p. (BA); idem, Mahomet II Medine, trad. S.-M. Guillemin-F. Vaudou, Payot, Paris, 1959, 408 p. (BA). - M. G a u de fro y-D c rn 0 m b y n e s, Mahomet, A. Michel, Paris, 1957, XXII+709 p. (BA, BCS. BF, BFI). T. Fa h d, Naissance de l'islam. Ongine et vocation du fondateur de I 'Islam, in Puech. Hisloiu, II, p. 646-694 (BA). •
•
-..
~_,'''. ' ~.
..;A: "
....
5. Coranul BIBLIOGRAFIE 1.
Luera~i
de referinla U ts m a :;i colab. Encyclopedie de l'Islam, 4 vo!., E. J. Brill, Leyden, A. Picard. Paris, 1913-1936; ed. noua, 2 vol., fasc. 1-37, 1960-1964 (BA, BIT). H. A. R. G i b b-J. H. Kra mer, Shorter Encyclopaedia of Islam, ·E.J. Brill, Leyden, 1953, VIII+671 p. (BA).
M.. Th. H 0
a} Traduceri M. Kasimirski, Le Koran, 2 vol.. E. Fasquelle, Paris, 1921, XXlV+278 p. (I), 255 p. (II), (BA, BF; ed. Doua, Garnier-Flammarion, Paris, 1910). - S. O. Iso pes e u, Coranul, Cemauti. 1912, 539 p. (BA,BCS, BIT. BSf.S). - E. M 0 n t e t, Mahomet. Le Coran, Payot, Paris, 1929, 895 p. (BA, BCS, BCU, BSf.5). - D. l14asson, Le Coran, GaUimard (La Pleiade), Paris, 1967, CXV+I087 p. (BCS). M. Ham id u !lah, Le Saint Coran, text arab ~i trad., ed. a VIII-a, Mihiil Yayinlari, Ankara,.1973, 851 p. (BP). b} Probleme in legatura cu Coranul
~. ,.. .. .I'.~
'"
..: .
48. M. Fahmy, La condition de la femme dans la tradition et I'evolution de I 'islam ism e, Alcan, Paris, 1913, V+166 p. (BA). De:;i veche, lucrarea aceasta este inca.
;1arte l!.~a. ;~. '.r.=:"";!:'1'r
.~/
.,.l ....
:...:{.:.~••• :
W. R U dol ph, Die Abhiingigkeit des COTans vom Judentum und Christen tum, W. Kohlhammc:r, Stuttgart, 1922, VIII+92 p. (BITk-~R. Blachere,IntToduction au Coran, ed. a II·a, G.-:-l'. Maisonncuve;-I959,XXXllI+31G'p: (BA). ::.: j: ~·;; •.aier, Le
12 - Istoria R.ligiilor
ISTORIA RELIGIILOR
178
commentaire coraniq:._·-e.·..·Egypte, G.-P. Maisonneuve, Pari,i;;l'S54, XVI+362 p. (B.A);~ idem, Bible et Co ran, Les Editions du Cerf, Paris, 19.59, 149 p. (BF). - D. Masson, Le C-oran et la Revelation judeo-chretienne, 2 voL, A. Maisonneuve, Paris, 1958, 448 p .. (I), 450 p. (II), (BCU-SDU). - N. K or i b a a, Le bien et Ie mal dans Ie Coran, Paris, 1966, 279 p. (BA). 6. Difcrite monografii
"::"~~41""'~""""':;'
11 RELIGIA IRANULUI ANTIC
E. Dermenghem, Le culte des saints dans ITslam maghrlbien, ed. a IV-a, Gallimard. Paris, 1954.352 p. (BA). - J. Chelhod, Le sacrifice chez les Arabes, PUF, Paris, 1955,218 p. (BA). - T. F ahd, La divination arabe, Strasbourg, 1966, XI+617 p. (BA). - A. Merad. Le riformisme musulman en Algtrie, Mouton, Paris, 1967,472 p. (BA). - M. Mo kri. Lamystique musulmane, in M.-M. Da vy (ed.). Encyclopedie des Mystiques. R. Laffont.,·Paris, 1972, p. 391,-'402 (BA). -J.M;-CuoQ Les musulmans en Afrique, G,-P. Maisonneuve et Larose, Paris, 1975, 522 p. (BA). - D. Masson, Monotheismc caranique et monotheisme biblique, Doctrines comparees, Desclee de Brouwer, Paris. 1976,824 p. - S. Dirks,Islam etjeunesse en Turquie d'aujourd'hui. H. Champion, Paris, 1977,368 p. (BA).
Ix \
~" T
LSCHITA. lSTORICA.
K ..:',:-,
Denumirea' Iran (persia pina in 1933) este 0 prescurtare din Iran sahr, care inseamna "tara arlenilor". ~i intr-adevar iranienii sint de origine arlana, frati buni cu indienii, cu care au conlocuit cindva prin Podi\'ul Pamir, inainte ca indienii sa fi coborit pe valea Indului, prin secolul aI XV-lea i. Hr. Cercetiirile arheologice mai noi au dat la ivealii pe podi~ul iranian urme de civili zatie datind inca din mileninl aI V -lea 1. Hr., totulii primele UIme de populatii arlene s-au gasit aid numai de prin mileniul al II-lea i. Hr. Arienii din Iran el:"au impiirtiti in marl triburi, printre care mezii, perliii, Partll ~i s.~di (prohahil de neam seitie). Cei mai importanti di.,tre ei erau mezii, aliezati in norc! vest, \,i per\,ii, stabiliti in sud-vest, in eimpiile Fars, c!e unde le-a venit !;Ii IlUinele de per!?i. Prin secolul al VII-lea i. Hr., mezii au ajuns sa fonneze un stat, care se intindea intre Mefiopotamia \,i India, avind capitala la Eebatana.lnsecolul urmator insa, pe la anul 550, mezii au fost invinlii de per\,i, care aveau in fruntea lor pe Cirus al II-lea eel Mare (559 530 i. Hr.). . "., In felul aeesta a luat na~tere statui persan, care a ajuns apoi la 0 mare dezvoltare . Cirus distruge in anul 539 ~egatul neobabilonean ~i creeazii un nOll imperiu. Cu el ia na~tere dinastia Ahemenizilor.Unn~ulsiiu, Cambise (530-522), cucere~te Egiptul. Apoi Darius I (522-486) duee la apogeu puterea peread. Xerxe insii (486-465) este infrlnt de gred la Salamina. Cu el incepe decadenta persanii, care se accentueaza sub Artaxerxe I Longimanul (465-425). Alexandru eel Mare (336--323) infringe deimitiv pe perl;!i in anul331 ~i astfel imperiul persan este desfiintat. Per~ii s·au ridiest din nOll sub domuia Arsacizilor (250 i. Hr.-224 d. Hr.), care au avut mult de Input eu romanii, ~j mai ales suh domnia Sasanizilor (226-651). In anul 661 Persia devine 0 provinde Califatului Omeiad, fiind eu vremea aproape complet ialamizaU. Caracterul poporului iranian a fost mult liiudat de scriitorii antici, in ale caror Q~.iranienii. sint prezentati ca oameni puternici Ia trup Iii eu vointii tare, ci~tigatii in luJiti "cu elima aspri ~i in viata de nomazi in munp ~i in stepe. Oameni, viteji, mlmcitor
a
2.".:' ,....j: ••
. "It',.'
-:
~"\-~~-"':'
..
".::;'
:.~