Manual de management broiler - Aviagen

BROILER

1

Manual de management broiler 2009

Manual

Scopul acestui manual este să ajute clienţii Aviagen să obţină performanţa optimă de la păsările lor. Nu s-a intenţionat furnizarea de informaţii definitive despre fiecare aspect de management. Manualul atrage atenţia asupra aspectelor importante, care, nebăgate în seamă sau tratate inadecvat pot scădea performanta lotului. Tehnicile continute în acest manual au ca obiective: a) obţinerea unei performanţe a păsării în general, pe durata vietii şi la procesare şi b) menţinerea sănătăţii şi bunăstării păsării.

Aviagen foloseşte o abordare echilibrată a progresului genetic al caracteristicilor de importanţă comercială, cum ar fi rata de creştere, consumul specific, viabilitatea şi randamentul cărnii, în timpul îmbunătăţirii aspectelor de bunăstare a păsării cum ar fi sănătatea picioarelor, rezistenţa cardiovasculară şi robusteţea. Obţinerea potenţialului genetic creat pentru păsări depinde de:

• Management pentru asigurarea mediului cerut de păsări. • Un regim de furajare care oferă nutrienţi în profilul corespunzător. • Biosecuritate şi control eficient al bolilor.

Dacă unul din aceste elemente este sub optim, performanţa broilerului va suferi. Cele trei sectoare, mediul, nutriţia şi sănătatea, sunt de asemenea interdependente. De aceea, o cădere scurtă a unuia dintre aseste sectoare va produce consecinţe negative asupra celorlalte.

În practică, îndrumarea din partea unui manual ca acesta nu poate să protejeze împotriva tuturor variaţiilor de performanţă care pot apare pentru o mare varietate de motive. Cu toate că s-au făcut toate încercările pentru a asigura acuratetea şi relevanţa informaţiilor prezentate, Aviagen nu îşi asumă nici o responsabilitate pentru consecinţele utilizării acestor informaţii pentru managementul puilor.

Informaţiile prezentate în acest manual combină datele rezultate din experimentele interne de cercetare, cunoştinţele şi expertizele ştiinţifice publicate, pregătirea practică şi experienţa echipelor Aviagen de transfer tehnic şi service.

Service tehnic

Pentru informaţii suplimentare despre managementul loturilor Ross, vă rugăm să contactaţi managerul de sevice tehnic sau departamentul tehnic. Newbridge Midlothian EH28 8SZ Scotland, UK Tel: + 44 (0) 131 333 1056 Fax: + 44 (0) 131 333 3296 [email protected] www.aviagen.com

Cummings Research Park 5015 Bradford Drive Huntsville, Alabama 35805, USA Tel: +1 256 890 3800 Fax: +1 256 890 3919 [email protected] www.aviagen.com

3

ROSS MANUAL DE MANAGEMENT BROILER: Cuprins

Utilizarea acestui manual Găsirea unui subiect

Pe partea dreaptă a acestui manual apar etichete colorate. Acestea permit cititorilor acces imediat în acele secţiuni şi subiecte în care ei sunt în mod particular interesaţi. Cuprinsul oferă titlul fiecărei secţiuni şi sub-secţiuni. Un index alfabetic al cuvintelor cheie este dat la sfârşitul acestui manual. Puncte cheie

Unde este necesar, au fost incluse puncte cheie care subliniază aspecte importante ale producţiei şi managementului. Acestea sunt evidenţiate într-o casetă roşie. Obiective de performanţă

Suplimentele acestui manual conţin obiectivele de performanţă care pot fi atinse cu un bun management, cu control al mediului şi al stării de sănătate.

Cuprins 06 11 12 13 16 18 27 27 29 30 30 31 32 32 32 34 38 43 43 45 46 50

4

Introducere

Sectiunea1 Managementul puiului Principii Calitatea puiului şi performanţa broilerului Sosirea puiului Controlul mediului Managementul demarajului

Sectiunea 2 Asigurarea furajului şi a apei Principii Asigurarea nutrienţilor Programul de furajare Forma furajului şi calitatea fizică a furajului Furajare cu grâu integral Furajul şi stresul la caldură Mediul Calitatea aşternutului Calitatea apei Sisteme de adăpare Sisteme de furajare Secţiunea 3 Sănătate şi biosecuritate Principii Biosecuritate Vaccinare Investigarea bolii Recunoaşterea bolii

ROSS MANUAL DE MANAGEMENT BROILER: Cuprins

55 57 60 61 62 63 65 69 70

77 77 78 80 85 85 86 90 95 98 101 102 103 104 106 109

Secţiunea 4 Cazare şi mediu Principii Cazarea şi sistemele de ventilaţie Sistemele de ventilaţie minimă Sisteme de ventilaţie de tranziţie Sisteme de ventilaţie tunel Sisteme de răcire prin evaporare Iluminat pentru broiler Managementul aşternutului Densitatea păsărilor

Secţiunea 5 Monitorizarea greutăţii în viu şi a uniformităţii performanţei Principii Predictibilitatea greutătii în viu Uniformitatea lotului (CV%) Creşterea separat pe sexe Secţiunea 6 Managementul pre-procesării Principii Pregătirea pentru prindere Prinderea Procesarea

Secţiunea 7 Anexe Anexa 1: Evidenţă producţie Anexa 2: Tabele de conversie Anexa 3: Calculul eficienţei Anexa 4: Sexarea după penaj Anexa 5: Clasificarea lunilor Anexa 6: Rezolvarea problemelor Anexa 7: Rate de ventilaţie şi calcularea lor Index cuvinte cheie

5

ROSS MANUAL DE MANAGEMENT BROILER: Introducere

Introducere

Aviagen produce o gamă de genotipuri potrivite pentru diferite sectoare ale pieţii de broiler. Toate produsele Aviagen sunt selectate pentru un registru echilibrat de caracteristici atât la părinti cât şi la broiler. Această abordare asigură că toate produsele să fie capabile de performanţă la cele mai înalte standarde într-o varietate largă de medii. Gama de genotipuri Ross permite utilizatorilor să selecteze produsul Ross care corespunde cel mai bine activităţii lor specifice. Aviagen aplică o abordare echilibrată a progresului genetic. Caracteristici de importantă comercială cum ar fi, rata de creştere, consumul specific de furaj (FCR), viabilitatea şi randamentul cărnii, sunt în mod consecvent imbunătăţite împreună cu îmbunătăţirile genetice realizate în bunăstarea păsării, sănătatea picioarelor, rezistenta cardiovasculară şi robusteţea. Atingerea potenţialului genetic inerent al păsărilor depinde de:

• Un mediu care este condus să asigure păsărilor toate cerinţele, pentru ventilatie, calitatea aerului, temperatură şi spatiu. • Prevenirea, detecţia şi tratamentul sănătăţii precare. • Asigurarea cerinţelor de nutrienţi prin combinarea ingredienţilor potriviţi ai furajului, şi prin managementul corect al aprovizionării cu furaj şi apă. • Atenţia bunăstării păsării pe parcursul vieţii, în special înainte de procesare. Toate acestea sunt interdependente. Dacă orice element este sub optim, atunci performanţa broilerului în general va suferi. Figura 1: Limite la creşterea şi calitatea broilerului Sănătatea

Sursa de furaj

Iluminatul Ventilaţia Densitatea păsărilor

6

Nutriţia Temperatura Sursa de apă Situaţia vaccinărilor


Aspectele economice şi comerciale continuă să influenteze modul în care sunt crescuţi broilerii:

• O creştere a cererii de consum pentru produse de calitate şi sigure din punct de vedere alimentar. • Cerere pentru loturi de broiler care pot fi crescuţi cu specificatii din ce în ce mai previzibile şi predefinite. • Cerere de micşorare a variabilităţii în interiorul loturilor şi deci variabilitatea produsului final. • Cerere pentru sporirea bunăstării păsării. • Utilizarea totală a potenţialului genetic disponibil al păsării pentru consumul specific de furaj (FCR), rata de creştere şi randamentul cărnii. • Minimizarea incidenţei bolilor cum ar fi ascite şi slăbiciunea picioarelor. Odată cu devenirea sistemelor de productie broiler mai sofisticate, managementul lor solicită nivele mai ridicate de receptivitate şi disponibilitate a unei informatii mai bune.

Faza de crestere broiler este doar o parte a procesului total de productie de carne integrat. Acesta include fermele de părinti, staţii de incubaţie, unităti de crestere broiler, procesatori, comercianţi şi consumatori. Figura 2: Producerea cărnii de broiler de calitate – Procesul integral Locaţie

Activitate

Ferma de părinti

Management părinti

Obiectiv

Colectare ouă

Depozitare ouă Staţia de incubaţie

Fermă de broiler

Fazele cheie ale managementului de producţie Dezinfecţie Curăţenie

Abator

Transport

Staţie incubaţie ouă Incubaţie

Procesare şi manipulare pui

Producerea puilor de calitate ridicată Menţinerea calităţii puilor

Demaraj

Dezvoltarea apetitului Dezvoltarea funcţiei imune

Depopulare

Optimizarea calităţii carcasei

Transport

Management creştere Transport

Asigurarea dezvoltării optime a scheletului şi a sistemului cardiovascular

Procesare Comercial

7


Obiectivul managerului de broiler trebuie să fie obţinerea performanţei cerute a lotului în termeni de greutate în viu, consum specific de furaj, uniformitate şi randament carne. Primele două săptămâni într-un lot de broiler sunt critice şi solicită o atenţie particulară. Manipularea puilor, demarajul şi managementul creşterii timpurii sunt toate de importanţă majoră. Producţia de broiler este un proces secvenţial, performanţa maximă fiind dependentă de fiecare pas încheiat cu succes. Pentru atingerea performanţei maxime, fiecare fază trebuie evaluată critic şi realizate îmbunătăţiri acolo unde sunt cerute.

Complexitatea productiei de broiler înseamnă că managerii de fermă trebuie să aibă o inţelegere clară a factorilor ce influenţează întregul proces de producţie ca şi a celor ce influenţează direct managementul păsărilor în fermă. Pot fi necesare schimbări în staţia de incubaţie, în ferma de broiler, în timpul transportului sau în abator. La producţia de broiler sunt mai multe etape de dezvoltare a păsării. Staţia de incubaţie are de a face cu ouă de incubaţie şi cu pui. Ferma de broiler are de a face cu pui şi broiler la creştere. Abatorul are de a face cu broileri şi carcase. Între fiecare din aceste etape este o fază de tranziţie. Tranziţiile trebuie manageriate cu stres minim pentru păsări. Tranziţiile cheie pentru producătorul de broiler sunt: • • • •

Ecloziunea puiului. Extragerea, depozitarea şi transportul puilor. Dezvoltarea apetitului la puiul tânăr. Trecerea de la sistemele suplimentare de furajare şi adăpare la sistemele principale. • Prinderea şi transportul broilerilor la depopulare. Echipa Aviagen de transfer tehnic a structurat acest manual vizând următoarele principii: • • • • •

Luarea în considerare în toate momentele a bunăstării păsării. Înţelegerea lanţului de producţie şi etapelor de tranzitie. Atenţie calităţii produsului final pe parcursul întregului proces. Necesitatea observaţiei schimbărilor la păsări şi în mediul acestora. Management corespunzător ca răspuns la cerinţele constant schimbătoare ale păsării.

Nu există două hale de broiler identice, şi fiecare lot de broileri va fi diferit în privinţa cerintelor. Managerul fermei de broiler trebuie să înţeleagă cerinţele păsărilor şi prin aplicarea unui management de răspuns astfel cum este descris în acest manual să acopere cerinţele individuale pentru asigurarea unei performanţe optime în fiecare lot.

8

Obiectiv

Să promoveze dezvoltarea timpurie a comportamentului de furajare şi adăpare, care va permite atingerea profilului ţintă a greutăţii corporale cu uniformitate maximă şi bunăstare a păsării. Pagini 11 12 13 16 18

9

Cuprins

Principii Calitatea puiului şi performanţa broilerului Sosirea puiului Controlul mediului Managementul demarajului

MANAGEMENTUL PUIULUI

MANAGEMENTUL PUIULUI Secţiunea 1

ROSS MANUAL DE MANAGEMENT BROILER: Managementul puiului

Managementul puiului Principii

Pentru cea mai bună performanţă la broiler, puii trebuie livraţi fermei de broiler cât mai repede cu putinţă şi furajaţi imediat. Trebuie asigurati toţi factorii de mediu corecţi care trebuie furnizaţi ca să corespundă tuturor cerinţelor lor. Pe parcursul primelor zece zile de viaţă, microclimatul puilor se schimbă de la cel al staţiei de incubaţie la cel al halei de broiler. Deficienţele în microclimatul timpuriu vor trage în jos atât performanţa curentă cât şi cea finală a lotului. Puii trebuie să se adapteze stabilirii comportamentelor sănătoase de furajare şi adăpare pentru a atinge potenţialul lor genetic de creştere.

Un pui experimentează o serie de tranziţii critice pe parcursul primelor zece zile din viaţa sa, toate acestea afectând modul de primire şi sursa nutrienţilor. Din acest motiv managementul în această perioadă este atât de esential pentru performanţa optimă a lotului.

În ultimele faze ale incubaţiei puiul primeşte toţi nutrienţii săi din gălbenuşul oului. Odată ajuns în fermă, puiului i se oferă un furaj starter sub formă de brizură sitată (cernută) sau mini granule în sistemul de furajare automat şi pe hârtie pe podeaua halei. Imediat dupa ce furajul intră în guşă, gălbenuşul rezidual din pui este mobilizat şi furnizat puiului care este hrănit prompt după eclozare, el va primi un impuls util pentru creştere de la aceşti nutrienţi. Gălbenuşul rezidual al oului asigură puiului un paravan protector de anticorpi şi nutrienţi pentru primele trei zile. Absorbţia sacului vitelin precede iniţierea creşterii şi de aceea creşterea va fi minimă până ce puiul va începe să consume furaj. În mod normal absorbţia sacului vitelin rezidual este rapidă pe timpul primelor 48 de ore şi trebuie să fie mai putin de un gram la vârsta de trei zile. Lotul în care unii pui nu au început să mănânce după o zi, două, chiar trei zile va fi neuniform şi greutatea medie a lotului la abatorizare va fi semnificativ redusă.

După ce a găsit furaj la nivelul podelei în primele zile de viaţă, puiul trebuie să-l găsească apoi din nou în sistemul automat de furajare, fie hrănitoare sau jghiab, între vârsta de patru şi şase zile. Apoi puiul trebuie să facă faţă la o nouă schimbare de la furaj brizurat sau mini granulat la furaj granulat la vârsta de zece zile. Este important ca amândouă aceste tranziţii să se facă cât mai uşor posibil pentru pui pentru ca performanţa să nu fie afectată negativ. Furajul trebuie să fie usor accesibil din sistemul de furajare automat; hrănitorile tronconice umplute bine, de ex., vor încuraja furajarea. Asigurarea unui furaj granulat de calitate bună la vârsta de zece zile va limita impactul schimbării în textura furajului de această dată.

Dacă întreg lotul a făcut faţă cu bine tuturor acestor tranziţii, şi presupunând că nici un factor de mediu sau nutriţional nu împiedică creşterea atunci greutatea corporală la sapte zile trebuie să fie de 4,5-5 ori mai mare decât a puiului de o zi. 11


Greutatea în viu la şapte zile trebuie monitorizată constant şi trebuie acţionat acolo unde ţinta nu este atinsă. Ţintele de performanţă pot fi găsite în Obiective de performanţă broiler Ross 308.

Calitatea puiului şi performanţa broilerului

Performanţa finală a broilerului şi profitabilitatea sunt dependente de atenţia la detalii pe parcursul întregului ciclu de producţie. Aceasta implică management bun al lotului sănătos de părinţi, practică atentă în staţia de incubaţie şi livrare eficientă a puilor care sunt de calitate bună şi uniformi. Calitatea puiului poate fi influenţată în fiecare etapă a procesului. Planificare

Calitatea puiului rezultă din interacţiunea dintre managementul lotului de părinţi, sănătatea şi nutriţia părinţilor ca şi managementul incubaţiei. Dacă este furnizat un pui de calitate bună cu nutriţie corespunzătoare şi management al demarajului pe parcursul primelor şapte zile, mortalitatea trebuie să fie sub 0,7% greutatea în viu ţintă obţinută în mod uniform.

• Popularea loturilor de broiler trebuie planificată pentru a asigura că diferenţele în vârsta şi/sau situaţia imună a loturilor de părinţi sunt minimalizate. Un lot donator pentru un lot de broiler este idealul. Dacă loturile amestecate sunt inevitabile, păstraţi împreună loturi de părinţi de vârstă similară. • Vaccinarea părinţilor măreşte protecţia maternală cu anticorpi la urmaşi şi este de succes în protecţia broilerilor împotriva bolilor care compromit performanţa (cum ar fi bursita infecţioasă, virusul anemiei puiului şi reovirus). • Un pui de calitate bună trebuie să fie curat după ecloziune. Trebuie să stea ferm pe picioare şi să se deplaseze bine, să fie alert şi activ. Trebuie să fie liber de diformităţi, cu sacul vitelin complet resorbit şi cu ombilicul vindecat. Trebuie să se audă un piuit continuu. • Dacă calitatea puiului este mai mică decât cea dorită, crescătorul poate furniza informaţii cu acurateţe, sistematic, specifice şi măsurabile staţiei de incubaţie. • O problemă de calitate a puiului va fi agravată de un management incorect al demarajului. Staţia de incubaţie şi sistemul de transport trebuie să asigure că:

• Vaccinurile corecte sunt administrate tuturor puilor la dozajul corect şi sub forma corectă. • După ce au fost sexaţi şi vaccinaţi, puii sunt ţinuţi intr-o zonă intunecată în care mediul este controlat corect pentru a le permite să se liniştească inainte de transport. • Puii sunt încărcaîi printr-un sas cu mediu controlat în camioane cu aer condiţionat pentru transport în fermele de broiler (Tabel 1). • Ora estimată de livrare a puilor este stabilită dinainte astfel ca ei să poată fi descărcaţi şi plasaţi corect cât de repede este posibil. • Puii sunt furajaţi şi au acces la apă cât de repede este posibil după ecloziune. 12


Tabel 1: Sumar al condiţiilor optime – Păstrarea puilor şi transportul Condiţii de păstrare a puilor Condiţii de transport NOTE

22-24°C Temperatura ambiantă + Minimum 50% Umiditate relativă (UR) 0.71 m3/min per 1,000 pui, schimb de aer

22-24°C Temperatura ambiantă + Minimum 50% Umiditate relativă (UR) pentru transport lung ++ 0.71 m3/min per 1,000 pui, schimb de aer

Aceste condiţii din zona de păstrare sau din vehicolul de transport trebuie să dea temperaturi de 30-35°C şi UR de 70-80% printre pui. Este mai important să se obţină aceste temperături măi degrabă decât doar să se urmărească setarea temperaturii recomandate pentru camionul de transport, pentru că aceste setări pot varia în funcţie de recomandările producătorului. + Temperaturile trebuie să fie reglate în funcţie de temperatura reală a puiului. Temperaturile cloacei trebuie să fie între 39-40°C ++ Umiditatea trebuie asigurată pe timpul transportului lung în anotimpul rece, când aerotermele sunt operaţionale pentru lungi perioade de timp sau unde aerul este uscat.

Puncte cheie

• Planificaţi populările pentru a diminua diferenţele fiziologice şi imune dintre pui. Utilizaţi un singur lot donator dacă este posibil. • Păstraţi şi transportaţi puii în condiţii care previn deshidratarea şi alte tipuri de stres la pui. • Asiguraţi furaj şi apă puilor imediat ce este posibil după plecarea din staţia de incubaţie. • Menţineţi un standard înalt de igienă şi biosecuritate în staţia de incubaţie şi pe timpul transportului.

Sosirea puilor

Pregătirea fermei pentru ciclul următor

Exploataţiile individuale trebuie să aibă păsări de o singură vârstă (trebuie să folosească principiul de totul plin, totul gol). Programele de vaccinare şi curăţenie sunt mai dificile şi mai puţin eficiente la exploataţiile cu mai multe vârste şi este cel mai probabil să apară probleme de sănătate şi va fi obţinută o performanţă sub optim.

Halele, zonele ce mărginesc halele, şi tot echipamentul trebuie să fie peste tot curăţate şi dezinfectate inainte de sosirea materialului de aşternut şi a puilor (consultaţi Secţiunea 3, Sănătate şi biosecuritate). După aceea, trebuie să existe în funcţiune sisteme de management pentru prevenirea intrării agenţilor patogeni în hală. Înainte de a intra, vehicolele, echipamentul şi personalul trebuie să fie dezinfectaţi.

Materialul aşternutului trebuie să fie împrăstiat uniform într-un strat de 8-10 cm. Unde temperaturile podelei sunt adecvate (28-30°C) adâncimea aşternutului poate fi redusă când costurile de eliminare a aşternutului sunt o problemă. Aşternutul neuniform poate restricţiona accesul la furaj şi apă şi poate conduce la o pierdere a uniformităţii lotului. 13


Puncte cheie

• Asiguraţi puilor hale biosecurizate şi curate. • Controlaţi răspândirea bolilor prin utilizarea halelor cu o singură vârstă (adică „totul plin, totul gol”.) • Împrăştiaţi aşternutul uniform. Plasareapuilor

Puii nu-şi pot regla propria temperatură corporală până când împlinesc vârsta de 12-14 zile. Temperatura corporală optimă trebuie să fie atinsă prin asigurarea temperaturii optime a mediului. Temperatura pardoselei la popularea puilor este la fel de importantă ca şi temperatura aerului, aşadar preîncălzirea aerului este esenţială. Temperatura şi umiditatea relativă trebuie să fie stabilizate cu cel putin 24 de ore înainte de sosirea puilor. Valorile recomandate sunt: • Temperatura aerului de 30°C (măsurată la înălţimeăa puilor în zona unde sunt poziţionate furajul şi apa). • Temperatura aşternutului de 28-30°C. • Umiditatea relativă de 60-70%.

Acestea trebuie monitorizate regulat pentru asigurarea unui mediu uniform în toată zona de demaraj, dar de departe cel mai bun indicator este comportamentul puilor. Înainte de livrarea puilor, trebuie făcut un control final al disponibilităţii şi distribuţiei în hală a furajului şi a apei. Toţi puii trebuie să fie în stare să mănânce şi să bea imediat după populare. Cu cât puii rămân mai mult în cutii, cu atât este mai mare gradul de posibilă deshidratare. Aceasta poate duce la mortalitate timpurie şi reducerea creşterii aşa cum este indicat ca greutate la şapte zile şi cea în viu finală.

Puii trebuie plasaţi repede, cu blândeţe şi uniform pe hârtie în interiorul zonei de demaraj. Furajul şi apa trebuie să fie imediat disponibile la discreţie. Cutiile goale trebuie îndepărtate din hală fără întârziere.

Puii trebuie lăsaţi să se aşeze timp de o oră, două, pentru a se acomoda cu noul lor mediu. După acest timp, trebuie realizat un control pentru a vedea dacă toţi puii au acces usor la furaj şi la apă. Trebuie efectuate reglaje la echipament şi temperaturi acolo unde este necesar. Pentru primele şapte zile, asiguraţi 23 de ore de lumină cu 30-49 lucşi intensitate pentru a ajuta adaptarea puilor la noul lor mediu şi a încuraja consumul de furaj şi apă.

14


Trebuie să fie disponibilă apă curată, proaspătă, pentru toate păsările cu puncte de acces la o înălţime adecvată (consultaţi Secţiunea 2, Asigurarea furajului şi a apei). Liniile de picurători trebuie să fie instalate pentru 12 păsări pe niplu şi adăpătorile cu clopot la un minim de şase adăpători pentru 1.000 de pui. În plus, trebuie asigurate şase miniadăpători sau tăviţe la 1.000 de pui.

Initial, trebuie asigurat un furaj texturat cum ar fi brizurat fără praf sau mini granule, în tăviţe de furajare (1 pentru 100 de pui) şi pe hârtie pentru a da o zonă de furajare mai mare ocupând cel puţin 25% din zona de demaraj. Puii trebuie plasaţi direct pe hârtie astfel ca furajul să fie găsit imediat . Sistemele de furajare şi adăpare automate trebuie să fie plasate în vecinătatea hârtiei.

Dacă amestecarea puilor provenind din loturi diferite de părinti este inevitabilă, puii din surse diferite de părinţi trebuie demaraţi în zone separate din hală. Puii dintr-un lot donor tânăr cu vârstă sub 30 de săptămâni vor necesita o temperatură de start mai ridicată (+1°C mai cald decât profilul temperaturii standard ) comparativ cu un lot mai bătrân, mai mare de 50 de săptămâni. Puncte cheie

• Preîncălziţi hala și stabilizaţi temperatura şi umiditatea înainte de sosirea puilor. • Descărcaţi puii şi plasaţi-i repede. • Asiguraţi puilor imediat furaj şi apă. • Aranjaţi echipamentul astfel încât să permită puilor să ajungă usor la furaj şi apă. • Poziţionaţi furajatoare şi adăpători suplimentare lângă sistemele principale de furajare și adăpare. • Lăsaţi puii să se aşeze timp de o oră, două, cu acces la furaj și apă. • Verificaţi furajul, apa, temperatura și umiditatea după o oră, două, și reglati unde este necesar. Evaluarea demarajului puiului

În perioada imediat după ce puii sunt introduşi la furaj pentru prima dată, lor le este foame, ceeace înseamnă că ei trebuie să mănânce bine şi săşi umple guşile. Verificaţi un eşantien de păsări la opt și la 24 de ore după sosirea în fermă ca să vă asigurati că toţi puii au găsit furaj și apă. Pentru a realiza aceasta, trebuie colectate eşantioane de 30-40 pui din trei sau patru locuri diferite din hală. Fiecare guşă a puilor trebuie verificată cu blândeţe. La puii care au găsit furaj și apă, guşa va fi plină, moale și rotunjită (Figura 3). Dacă guşa este plină, dar se simte textura aparentă a brizurii, pasărea nu a consumat destulă apă. Gradul de umplere dorit al ţintă a guşei la opt ore după livrare este 80% și la 24 de ore după livrare 95-100%.

15


Figura 3: Umplerea guşii după 24 de ore

Puiul din stânga are o guşă plină, rotunjită în timp ce puiul din dreapta are o guşă goală.

Controlul microclimatului Introducere

Temperatura și umiditatea optime sunt esenţiale pentru sănătate și dezvoltarea apetitului. Temperatura și umiditatea relativă trebuie monitorizate frecvent și regulat; cel puţin de două ori pe zi în primele cinci zile și zilnic după aceea. Măsurătorile privind temperatura și umiditatea și senzorii din sistemele automate trebuie efectuate și situate la nivelul puilor. Termometrele convenţionale trebuie utilizate pentru verificarea acurateţii senzorilor electronici din sistemele automate de control. Ventilaţia fără curenţi este necesară în perioada de demaraj pentru:

• Menţinerea temperaturilor şi a umidităţii relative (UR) la nivelul corect. • Asigurarea schimbului suficient de aer pentru prevenirea acumulării de gaze periculoase cum ar fi monoxid de carbon (de la aerotermele pe motorină/gaz montate în interiorul halei de păsări), bioxid de carbon și amoniac.

Este o practică bună stabilirea ventilaţiei minime din prima zi, care va asigura furnizarea aerului curat puilor la intervale frecvente și regulate (consultaţi Secţiunea 4, Cazare și microclimat). Pot fi folosite ventilatoare de recirculare internă pentru menţinerea uniformităţii calităţii aerului și a temperaturii la nivelul puiului. Dacă trebuie făcută o alegere, menţinerea temperaturilor de demaraj trebuie să aibă prioritate asupra ventilaţiei și a schimbului de aer. Puii mici sunt sensibili la efectele vântului rece, de aceea viteza efectivă podea/aer trebuie să fie mai mică de 0,15 m/s sau cât mai jos posibil.

16


Puncte cheie

• Monitorizaţi temperatura și umiditatea relativă în mod regulat. • Ventilaţi pentru furnizarea de aer proaspăt și eliminarea gazelor produse. • Evitaţi curenţii de aer.

Umiditatea

Umiditatea relativă (UR) în eclozionator la sfârsitul procesului de incubaţie va fi ridicată (aprox. 80%). Halele cu încălzire în toată hala, în special acolo unde sunt utilizate picurători, pot avea nivele de UR mai joase de 25%. Halele cu echipamente mai convenţionale (cum ar fi încălzitoare locale care produc umiditate ca produs secundar al combustiei, și adăpători clopot, care au suprafeţe deschise de apă) au o umiditate mult mai ridicată, de obicei peste 50%. Pentru a limita şocul asupra puilor când sunt transferaţi din incubator,nivelele de UR în primele trei zile trebuie să fie 60-70%. UR din interiorul halei de broiler trebuie monitorizată zilnic. Dacă scade sub 50% în prima săptămână, microclimatul va fi uscat și prafos. Puii vor începe să se deshidrateze și sunt predispuşi la probleme respiratorii. Performanţa va fi afectată negativ. Trebuie întreprinse acţiuni pentru creşterea umidităţii relative.

Dacă hala este dotată cu duze spray de înaltă presiune (ceaţă) pentru racire în caz de temperaturi ridicate, atunci acestea pot fi utilizate pentru creşterea umidităţii relative UR în timpul demarajului. Alternativ, UR poate fi ridicată prin utilizarea unui dispozitiv de spray purtat în spate pentru a stropi pereţii cu particule fine de apă. Pe măsură ce puii cresc, umiditatea relativă scade. UR riducată (peste 70%) de la 18 zile mai departe poate cauza aşternut umed și problemele asociate acestuia. Pe măsură ce puii cresc în greutate nivelele UR pot fi controlate utilizând sistemele de ventilaţie și de încălzire. Interacţiunea dintre temperatură și umiditate

Toate animalele pierd căldură în mediu prin evaporarea umezelii din tractul respirator și prin piele. La UR mai ridicată, pierderea prin evaporare este maimică, crescând temperatura aparentă a animalelor. Temperatura resimţită de animal este dependentă de temperatura bulbului uscat și umiditatea relativă. Umiditatea relativă ridicată creşte temperatura aparentă la un anumit bulb uscat, acolo unde umiditatea relativa redusa scade temperatura aparenta. Profilul temperaturii reglate din Tabelul 2 presupune UR a fi în intervalul 60-70%. Partea dreaptă a Tabelului 2 arată temperatura bulbului uscat necesară pentru obţinerea profilului temperaturii reglate în situaţiile unde UR nu este în intervalul ţintă 60-70%.

17


Tabel 2: Temperaturile bulbului uscat cerute pentru obţinerea temperaturilor reglate echivalente aparente la variaţia umidităţilor relative Vârsta (zile) Oz 3 6 9 12 15 18 21 24 27

Temp °C

30.0 28.0 27.0 26.0 25.0 24.0 23.0 22.0 21.0 20.0

Standara

UR% interval 60-70 60-70 60-70 60-70 60-70 60-70 60-70 60-70 60-70 60-70

Temperatura bulbului uscat la UR%

40 36.0 33.7 32.5 31.3 30.2 29.0 27.7 26.9 25.7 24.8

Sursa: Dr Malcolm Mitchell (Colegiul scoţian de agricultură)

50 33.2 31.2 29.9 28.6 27.8 26.8 25.5 24.7 23.5 22.7

60 30.8 28.9 27.7 26.7 25.7 24.8 23.6 22.7 21.7 20.7

Ideal

70 29.2 27.3 26.0 25.0 24.0 23.0 21.9 21.3 20.2 19.3

80 27.0 26.0 24.0 23.0 23.0 22.0 21.0 20.0 19.0 18.0

Tabelul 2 ilustrează relaţia dintre UR şi temperatura efectivă. Dacă UR este în afara intervalului ţintă, temperatura halei la nivelul puiului trebuie reglată în linie cu cifrele date în Tabelul 2. De exemplu, dacă UR este MAI JOASĂ DE 60% temperatura bulbului uscat poate fi necesar a fi ridicată. în toate etapele comportamentul puiului trebuie sa fie monitorizat pentru a fi siguri că puiul resimte o temperatură adecvată (consultaţi Managementul demarajului mai jos). Daca comportamentul care urmează indică faptul că puiilor le este prea frig sau prea cald , temperatura halei trebuie reglată corespunzător. Puncte cheie

• Atingeţi standardul de greutate în viu de la şapte zile prin asigurarea unui mediu corect de demaraj. • Utilizaţi comportamentul puiului pentru a determina dacă temperatura este corectă. • Utilizaţi temperatura pentru a stimula activitatea şi apetitul puilor. • Menţineţi UR intre 60-70% pentru primele trei zile şi peste 50% pentru restul perioadei de demaraj. • Reglaţi temperaturile daca UR creşte peste 70% ori scade sub 60%, pentru a răspunde schimbărilor în comportamentul puilor.

Managementul demarajului

Pentru demarajul puilor broiler sunt utilizate două sisteme de bază pentru controlul temperaturii.

• Încălzire locală (eleveuze sau încalzitoare radiante). Sursa de caldură este locală astfel că puii se pot mişca spre zone mai răcoroase migrând spre zone de confort termic. • Încălzire în toată hala. Căldură se răspândeşte pe o suprafaţă mai mare astfel că puii se mişcă mai puţin pentru a găsi zona de confort termic. Încălzirea în toată hala se referă la situaţiile unde toată hala sau doar o parte definita a acesteia este încălzită de aeroterme, scopul fiind atingerea unei singure temperaturi în hală sau în compartiment. 18


În ambele sisteme de încălzire locală şi în toată hala, obiectivul este de a stimula atat apetitul cât şi activitatea cât mai devreme posibil. Obţinerea temperaturii optime este un lucru esenţial. Temperaturile de demaraj pentru UR 60-70%, sunt date în tabelul de mai jos. Tabel 3:Temperaturi de demaraj Vârsta (zile) O zi 3 6 9 12 15 18 21 24 27

Demaraj în toată hala Temp °C 30 28 27 26 25 24 23 22 21 20

Demarajul cu eleveuze

Demaraj cu eleveuze Temp °C Marginea 2m de la marginea eleveuzei (A) eleveuzei (B) 32 29 30 27 28 25 27 25 26 25 25 24 24 24 23 23 22 22 20 20

Aşezarea halei în cazul unui demaraj local cu eleveuze este prezentat în figura 4, care este reprezentativ pentru 1.000 de pui de o zi. Puii sunt plasaţi pe o suprafaţă de 25 m2, care dă o densitate de populare iniţială de 40 pui pe m2. Dacă densitatea la populare este mai mare, atunci şi numărul de hrănitori, adăpători precum şi capacitatea de încălzire, trebuie de asemenea majorate corespunzător. Figura 4: Aşezarea halei pentu un demaraj local cu eleveuze (1000 pui)

Eleveuză LEGENDĂ

60% Suprafaţă hârtie

2m

5m

2m

Hrănitori tronconice automate

Linie adăpare

Adăpători suplimentare

În contextul aşezării halei din Figura 4, Figura 5 prezintă ariile variaţiilor de temperatură ce înconjoară încălzitorul local. Acestea sunt marcate cu A (marginea eleveuzei) şi B (2 m de la marginea eleveuzei). Temperaturile optime respective sunt prezentate în Tabelul 3.

19


Figura 5: Demaraj local – Aria variaţiei de temperatură

Eleveuză

2m

2m B

A

A

B

LEGENDĂ A - Marginea eleveuzei B - 2 m de la marginea eleveuzei

Comportamentul în demarajul local cu eleveuze

Comportamentul puiului este cel mai bun indicator al temperaturii corecte a eleveuzei. La demarajul local, temperatura corectă este indicată de puii uniform răspândiţi pe suprafaţa de demaraj aşa cum este prezentat în Figura 6. În diagramă, eleveuza este reprezentată de cercul de culoare albastru deschis. Figura 6: Distribuţia păsărilor sub eleveuze

Temperatura prea ridicată Puii nu fac nici un zgomot Puii gâfâie, capul şi aripile coborâte Puii stau departe de eleveuze

Temperatura corectă Puii răspândiţi uniform Nivelul zgomotului reprezintă confort

Temperatura prea scăzută Puii se înghesuie sub eleveuză Zgomotul puilor reprezintă semn de disconfort

Curenţi de aer Această distribuţie necesită investigaţie Influenţată de curenţi de aer, distribuţie neuniformă a luminii, zgomote din exterior

20


Mai jos este prezentată o imagine a păsărilor în zona de confort termic în demaraj local la o temperatură corectă. Figura 7: Pui în condiţii optime de demaraj local

Demaraj în toată hala

La demarajul în toată hala, nu sunt variaţii de tempertură în interiorul halei, dar totuşi pot fi montate şi încălzitoare suplimentare. Principala sursă de încălzire pentru toată hala poate fi directă sau indirectă (utilizând aer cald). Mai jos este prezentată aşezarea halei pentru demarajul în toata hala. Figura 8: Aşezare standard pentru sistemul de demaraj în toată hala

LEGENDĂ

60% Suprafaţă hârtie

Hrănitori troncononice automate

Linie adăpare

Adăpători suplimentare

În contextul aşezării halei din Figura 8, temperaturile optime sunt prezentate în Tabelul 3.

Comportamentul puilor în cazul demarajului în toată hala

Comportamentul puiului este cel mai bun indicator al temperaturii corecte. Figura 9 prezintă distribuţia diferită a puilor în cazul demarajului în toată hala la temperaturi diferite. La demarajul în toată hala, temperatura corectă este indicată de puii ce formează grupuri de 20-30 de indivizi, dar cu migrări ale acestora între grupuri. Trebuie să existe furajare şi adăpare continuă în lot. 21


Figura 9: Comportamentulpuilor la temperaturi diferite în sistemul de demaraj în întreaga hală Prea ridicată

Corectă

Prea scazută

Când se utilizează sistemul de demaraj în întraga hală, trebuie acordată o atenţie deosebită monitorizării şi controlului temperaturii şi a umidităţii halei (consultaţi Interacţiunea dintre temperatură şi umiditate). Mai jos este prezentată o imagine cu păsări în sistemul de demaraj în întreaga hală.

Figura 10: Pui în sistemul de demaraj în întreaga hală la temperatură corectă

Puncte cheie

• Temperatura este un punct critic şi trebuie menţinută la nivelul recomandat. • Temperaturile trebuie verificate manual la nivelul puiului. • Comportamentul puiului trebuie observat frecvent şi în amănunt.

22


Note

23


Note

24

Obiective

Asigurarea unui program de furajare prestabilit pentru furnizarea unei game largi de reţete echilibrate care să satisfacă cerinţele nutriţionale ale broilerilor în toate etapele lor de creştere şi care optimizează eficienţa şi profitabilitatea fără să compromită bunăstarea păsării sau mediul.

Sistemele de furajare şi adăpare folosite, împreună cu managmentul acestor sisteme, vor avea impact asupra consumului de furaj şi apă, şi astfel asupra performanţei şi eficienţei păsării. Pagini 27 27 29 30 30 31 32 32 32 34 38

25

Cuprins

Principii Furnizarea nutrienţilor Programul de furajare Forma furajului şi calitatea fizică a furajului. Furajarea cu grâu integral Furajarea şi stresul termic Microclimatul Calitatea aşternutului Calitatea apei Sisteme de adăpare Sisteme de furajare

ASIGURAREA FURAJULUI ŞI A APEI

ASIGURAREA FURAJULUI ŞI A APEI Secţiunea 2

ROSS MANUAL DE MANAGEMENT BROILER: Aprovizionarea cu furaj şi apă

Aprovizionarea cu furaj şi apă Principii

Furajul este un component major al costului total de producţie al broilerului. Pentru a obţine performanţa optimă, reţetele trebuie formulate astfel încât să ofere un echilibru între energie, proteină şi aminoacizi, minerale, vitamine şi acizi graşi esenţiali. Alegerea programului de furajare va depinde de obiectivul final al afacerii; de exemplu dacă intenţia este mărirea profitabilităţii păsărilor vii sau optimizarea randamentului componentelor carcasei. Nivelurile recomandate de nutrienţi şi programele de furajare pot fi găsite în Specificaţii nutriţionale broiler Ross, care oferă mai departe informaţii despre:

• Posibilitatea de a alege programul de furajare în funcţie de gama de produse finale şi cerinţele pieţii. • Nivelurile optime ale aminoacizilor digestibili din reţeta pentru creştere, eficienţă, randament de procesare şi profitabilitate.

Informaţii nutriţionale mai detaliate pentru nutriţionişti profesionişti pot fi găsite în Suplimentul de nutriţie broiler Ross. Acesta conţine mai multe informaţii despre: • • • •

Furajarea separată pe sexe a broilerilor. Procentele corecte de includere pentru utilizarea graului integral. Recomandările nutriţionale legate de stresul termic. Ghid al furajării în legatura cu problemele de microclimat.

Furnizarea de nutrienţi Energie

Broilerii necesită energie pentru creşterea ţesutului, menţinere şi activitate. Sursele de carbohidraţi, cum ar fi porumbul, grâul şi diverse grăsimi sau uleiuri reprezintă sursa majoră de energie în furajele pentru pasăre. Nivelurile de energie sunt exprimate în Megajouli (MJ/kg) sau kilocalorii (kcal/kg) energie metabolizabilă (EM), aceasta reprezentând energia disponibilă pentru broiler. Proteină

Proteinele din furaj, cum ar fi cele din cereale şi şrot de soia sunt compuşi complecşi care sunt transformaţi prin digestie în aminoacizi. Aceşti aminoacizi sunt absorbiţi şi transformaţi în proteine care sunt utilizate în creşterea ţesuturilor, de ex. muşchi, nervi, piele şi pene.

Nivelurile din reţetă ale proteinei brute nu indică calitatea proteinelor din ingredienţii furajeri. Calitatea proteinei din reţetă se bazează pe nivelul, echilibrul şi digestibilitatea aminoacizilor esenţiali în furajul final omogenizat. 27


Broilerul Ross este în mod special sensibil la nivelurile de aminoacizi din reţete şi va răspunde bine, din punct de vedere al creşterii, eficienţei consumului de furaj şi profitabilităţi, la reţete echilibrate în mod corespunzător, cum a fost recomandat. Niveluri mai ridicate de aminoacizi digestibili s-au dovedit a îmbunătăţi profitabilitatea prin creşterea performanţei broilerului şi a randamentului de procesare. Acest lucru devine deosebit de important atunci când broilerii sunt crescuţi pentru porţionare sau dezosare. Macrominerale

Asigurarea nivelurilor corecte ale principalelor minerale, într-un echilibru adecvat, este important pentru broilerii de înaltă performanţă. Macromineralele implicate sunt calciu, fosfor, sodiu, potasiu şi clor. Calciu şi fosfor: Calciul din dieta broilerilor influenţează creşterea, eficienţa furajului, dezvoltarea osaturii, sănătatea picioarelor, funcţiile sistumului nervos şi sistemul imunitar. Este esenţială asigurarea calciului în cantităţi adecvate şi în mod regulat. Fosforul, ca şi calciul, este necesar în forma şi cantitatea corectă pentru a optimiza structura scheletului şi creşterea.

Sodiu, potasiu şi clor: Aceste minerale sunt necesare pentru funcţiile metabolice generale. Niveluri reduse pot afecta consumul de furaje, creşterea şi pH-ul sângelui. Nivelurile excesive ale acestor minerale, determină creşterea consumului de apă şi, ulterior, un aşternut de proastă calitate. Microminerale şi vitamine

Micromineralele şi vitaminele sunt necesare pentru toate funcţiile metabolice. O suplimentare corectă a micromineralelor şi a vitaminelor depinde de ingredientele din furaj utilizate, de procesul de fabricare a furajului şi de circumstanţele locale. Din cauza diferenţelor nivelurilor de vitamine din diferite cereale, nivelul de suplimentare al unor vitamine trebuie să fie modificat. În consecinţă, recomandări separate sunt de obicei propuse pentru unele vitamine, în funcţie de cereale (de exemplu, grâu faţă de porumb) pe care se bazează reţetele. Enzime

Enzimele sunt acum utilizate în mod frecvent în reţetele pentru păsări pentru a îmbunătăţii digestibilitatea ingredienţilor din furaj. În general, enzimele din furaj acţionează asupra carbohidraţilor, proteinelor şi mineralelor din plante. Puncte cheie

• Utilizaţi niveluri recomandate de aminoacizi digestibi pentru o performanţă optimă a broilerului. • Asiguraţi-vă că sunt utilizate surse de proteine de bună calitate. • Asiguraţi niveluri corecte ale majorităţii mineralelor în raportul corect. • Suplimentarea cu vitamine şi minerale depinde de ingredientele din furaj utilizate, procesul de fabricare a furajului şi de circumstanţele locale.

28


Program de furajare Furaje starter

Obiectivul perioadei de demaraj (vârsta de la 0 la 10 zile) are scopul stabilirii unui apetit bun şi creştere timpurie maximă în ideea atingerii greutăţii corporale standard la 7 zile. Este recomandat ca furajul starter pentru broiler să fie administrat timp de zece zile. Starterul reprezintă o mică parte din costul total al furajului şi deciziile asupra formulării reţetei trebuie să se bazeze în primul rând pe performanţă şi profitabilitate, mai degrabă decât pur şi simplu pe costul reţetei. Beneficiul maximizării consumului de nutrienţi asupra creşterii timpurii la broiler şi respectiv a performanţei este bine stabilit. Furajând broilerii cu densitatea nutrienţilor recomandată, va asigura stabilirea unei creşteri optime în timpul acestei perioade de viaţă. Furaje de creştere

Furajul de creştere broiler este administrat în general 14-16 zile după furajul starter. Tranzitul de la starter la creştere va implica o schimbare a texturii de la brizură-minigranule la granule. În funcţie de mărimea granulei produse, poate fi necesar să se administreze prima livrare de furaj de creştere ca brizură sau minigranule. În acest timp creşterea broilerului continuă să fie dinamică. De aceea acesta are nevoie să fie susţinută printr-o ingestă adecvată de nutrienţi. Este foarte importantă asigurarea densităţii corecte a nutrienţilor din dietă, în special a energiei şi aminoacizilor, pentru o ingestă de furaj, creştere şi consum specific de furaj optime. Furaje de finisare.

Furajul de finisare este responsabil pentru volumul şi costul cel mai ridicat din totalul furajării broilerilor. De aceea este important ca furajele să fie echilibrate pentru a maximiza câştigul financiar pentru tipul de produse care se realizează. Furajele de finisare trebuie administrate de la 25 de zile până la procesare. Păsările abatorizate mai târziu de 42-43 zile pot necesita o a doua reţetă de furaj de finisare de la vârsta de 42 de zile. Utilizarea unuia sau a mai multor furaje de finisare broiler va depinde de: • Greutatea de abatorizare dorită. • Lungimea perioadei de producţie. • Forma programului de furajare.

Perioadele de eliminare a medicamentelor va dicta utilizarea unui furaj de finisare special. Furajul de eliminare a medicamentelor trebuie administrat suficient de mult timp înainte de abatorizare pentru a elimina riscul prezenţei reziduurilor de produse farmaceutice în carne. Trebuie respectate perioadele de eliminare specificate în fişele medicamentelor prescrise. Nu este recomandat să se facă reduceri extreme ale nutrienţilor din reţetă în timpul perioadei de eliminare a efectelor medicamentaţiei. 29


Puncte cheie

• Este recomandată furajarea cu reţeta starter timp de zece zile. Deciziile asupra formulării reţetei trebuie să se bazeze pe performanţă şi profitabilitate. • Furajul de creştere trebuie să asigure ingesta de nutrienţi, să susţină creşterea dinamică din această perioadă. • Furajul finisare trebuie să fie formulat pentru a maximiza câştigul financiar şi să fie adaptat pentru vârsta păsării, dar nu sunt recomandate reduceri extreme de nutrienţi.

Forma şi calitatea fizică a furajului

Creşterea broilerului şi eficienţa utilizarii furajului vor fi în general mai bune dacă furajul starter este sub formă de brizură sau minigranule, furajele de creştere şi finisare sunt granulate (Tabel 4). În funcţie de marimea granulei, poate fi necesar să se furnizeze o primă livrare de furaj de creştere sub formă de brizură sau minigranule. Brizura şi granulele de proastă calitate vor reduce ingesta de furaj şi performanţa. În fermă, trebuie acordată atenţie degradării fizice a brizurii şi granulelor în timpul manipulărilor. Tabel 4: Forma furajului în raport cu vârsta broilerului Vârsta 0-10 zile 11-24 zile 25 zile până la procesare

Forma şi marimea furajului Brizură sau minigranule Diametrul granulelor 2-3.5 mm sau furaj măcinat făină Diametrul granulelor 3.5 mm sau furaj măcinat făină

Furajele brizurate şi granulate de calitate sunt preferate în locul celor măcinate făină; totuşi, dacă se furajează cu făină, particulele de furaj trebuie sa fie suficient de grosiere şi uniforme în dimensiune. Furajele făină pot beneficia de includerea de grăsimi în reţetă pentru a reduce praful şi pentru a îmbunătăţi omogenitatea componenţilor furajului. Puncte cheie

• Un furaj de calitate fizică slabă va avea un impact negativ asupra performanţei broilerului. • Utilizaţi furaje brizurate şi granulate de calitate bună pentru o performanţă optimă. • Când se furajează cu făină, asiguraţi o particulă rugoasă uniformă. Reduceţi nivelul particulelor fine (3 kg 9-10 păsări per niplu).

Înălţimea adăpătorilor trebuie verificată zilnic şi reglată astfel ca baza fiecărei adăpători să fie la nivel cu spatele broilerului începând cu ziua 18, consultaţi figura de mai jos. Figura 14: Înălţimea adăpătorii tip clopot

Puncte cheie

• Apa de băut trebuie să fie disponibilă păsărilor 24 de ore pe zi. • Asiguraţi adăpători suplimentare pentru primele patru zile de viaţă ale lotului. • Raportul furaj apă trebuie să fie monitorizat zilnic pentru a verifica dacă consumul de apă este corespunzător. • Asiguraţi o creştere a consumului de apă în caz de temperaturi ridicate. • Purjaţi liniile de adăpare pe timp călduros pentru a vă asigura că apa este cât mai rece. • Reglaţi zilnic înălţimea adăpătorilor. • Asiguraţi front de adăpare suficient şi asiguraţi-vă că adăpătorile sunt uşor accesibile tuturor păsărilor.

37


Sisteme de furajare

Furajul trebuie să fie furnizat sub formă de brizură sau minigranule pentru primele zece zile de viaţă. Furajul trebuie plasat în tăviţe plate sau pe hârtie pentru a fi cât mai accesibil puilor. Podeaua trebuie acoperită cel puţin cu 25% hârtie. Trecerea pe sistemul principal de furajare trebuie făcută treptat în primele două, trei zile după ce puii încep să arate interes în sistemul principal. Acolo unde sunt utilizate programul şi durata de lumină trebuie acordată atenţie deosebită frontului de furajare, pentru a permite competiţia creată suplimentar.

Reţetele administrate păsărilor vor depinde de greutatea în viu, vârsta de sacrificare, climat, tipul halei şi tipul echipamentului.

Frontul de furajare insuficient va reduce rata de creştere şi va cauza uniformitate slabă. Numărul de păsări per linie de furajare depinde în ultimă instanţă de greutatea în viu la abator şi de soluţia constructivă a sistemului de furajare. Principalele sisteme de furajare automată disponibile pentru broiler sunt:

• Hrănitori tronconice: 45-80 păsări per hrănitoare (raport mai mic pentru păsări mai mari). • Hrănitori cu lanţ: 2.5 cm per pasăre (40 păsări per metru de jghiab). • Hrănitori tub: 38 cm diametru (70 păsări per tub).

Toate tipurile de hrănitori trebuie reglate pentru a reduce pierderile şi pentru a asigura acces optim pentru păsări. Baza jghiabului sau a hrănitorii trebuie să fie la acelaşi nivel cu spatele păsărilor (Figura 15). Înălţimea hrănitorilor tronconice şi a celor tub pot fi reglate individual. Înălţimea hrănitorilor cu lanţ este reglabilă cu ajutorul unui troliu. Figura 15: Înălţimea hrănitorilor

Un reglaj incorect poate creşte risipa de furaj. Când se întâmplă aceasta, estimarea consumului specific de furaj devine eronată iar furajul risipit, când este consumat, este posibil să poarte un risc ridicat de contaminare bacterială. 38


În toate sistemele de furajare este o practică comună să se permită păsărilor să golească hrănitorile prin consumarea furajului disponibil în jghiaburi sau hrănitori, o dată pe zi. Aceasta va reduce risipa de furaj care conduce la creşterea eficienţei utilizării furajului. Reglajul înălţimii stratului de furaj este mai uşor la sistemele de furajare cu lanţ, deoarece este necesar un singur reglaj la buncărul de furaj. O întreţinere atentă a liniei de furajare cu lanţ va micşora incidenţa lezionării picioarelor.

Sistemele de hrănitori tronconice sau cu tub necesită reglaje efectuate individual pe hrănitoare.

Hrănitorile tronconice şi cu tub (dacă se umplu automat) au avantajul că toate sunt umplute simultan, făcând furajul disponibil imediat pentru păsări. Când sunt utilizate hrănitorile cu lanţ, distribuţia furajului durează mai mult, acesta nefiind disponibil imediat pentru toate păsările. O distribuţie neuniformă a furajului poate conduce la o performanţă mai redusă şi la creşterea incidenţei leziunilor provocate de scormonit asociat cu competiţia la hrănitori. Puncte cheie

• Suplimentaţi sistemul de furajare principal utilizând hârtie şi/sau tăviţe pentru primele trei zile. • Asiguraţi hrănitori suficiente pentru numărul de păsări din hală. • Creşteţi frontul de furajare pe pasăre dacă durata şi programul de lumină sunt modificate pentru a permite competiţia la hrănitor. • Reglaţi înălţimea hrănitorilor zilnic astfel ca spatele păsărilor să fie la nivelul bazei hrănitorilor.

39


Note

40

Obiective

Mărirea performanţei lotului prin diminuarea sau prevenirea bolilor şi a infecţiilor în cadrul preocupării pentru sănătatea publică printr-o bună creştere a animalelor, biosecuritate şi practici de bunăstare. Pagini 43 43 45 46 50

41

Cuprins

Principii Biosecuritate Vaccinare Investigarea bolii Recunoaşterea bolii

SĂNĂTATE ŞI BIOSECURITATE

SĂNĂTATE ŞI BIOSECURITATE Secţiunea 3

ROSS MANUAL DE MANAGEMENT BROILER: Sănătate şi biosecuritate

Sănătate şi biosecuritate Principii

Sănătatea păsării are cea mai mare importanţă în producţia de broiler. Sănătatea precară a puilor va avea un impact negativ asupra tuturor aspectelor producţiei şi managementului lotului, inclusiv rata de creştere, eficienţa consumului specific de furaj, declasări, viabilitate şi aspecte de procesare. Lotul trebuie să pornescă cu pui de o zi de bună calitate şi sănătoşi. Puii trebuie să provină dintr-un număr mic de loturi de părinţi cu un status similar de sănătate; ideal, un lot donator pe hală. Programele de control al bolilor în fermă implică: • Prevenirea bolilor. • Detectarea timpurie a stării de boală. • Tratamentul condiţiilor identificate ale bolilor.

Monitorizarea parametrilor de producţie este esenţială pentru detectarea timpurie a stării de boală şi intervenţia punctuală. Intervenţia promptă într-un lot va ajuta la prevenirea transmiterii bolilor în loturile vecine şi cele succesive.

Parametrii de producţie, cum ar fi numărul de păsări moarte la sosire (D.O.A.), greutatea corporală la şapte zile, mortalitatea zilnică şi săptămânală, consumul de apă, sporul mediu zilnic, eficienţa conversiei furajului şi declasările la procesare, trebuie revizuite cu atenţie şi comparate cu standardul companiei. Când parametrii de producţie monitorizaţi nu corespund cu obiectivele stabilite, trebuie desfăşurată o investigaţie corespunzătoare de către personalul veterinar instruit. Biosecuritatea şi vaccinarea sunt amândouă părţi integrate ale unui management de succes al sănătăţii. Biosecuritate este necesară pentru a preveni în primul rând introducerea bolilor, iar un program de vaccinare adecvat este necesar pentru tratarea bolilor endemice.

Biosecuritate

Un program complet de biosecuritate este critic pentru menţinerea sănătăţii lotului. Înţelegerea şi urmarea normelor stabilite de biosecuritate trebuie să fie parte a muncii fiecăruia. Educaţia periodică şi pregătirea personalului este esenţială pentru a asigurarea biosecurităţii.

Biosecuritatea va preveni expunerea lotului la organisme cauzatoare de boli. Când se dezvoltă un program de biosecuritate, trebuie luate în considerare trei componente:

• Locaţia: Fermele trebuie să fie localizate astfel încât să fie izolate de alte păsări şi animale. Fermele cu o singură vârstă sunt preferabile astfel ca reciclarea agenţilor patogeni şi a tulpinilor de vaccin viu să fie limitate.

43


• Proiectul fermei: Este necesară o barieră (gard) pentru a preveni accesul neautorizat. Hala trebuie să fie proiectată pentru a micşora traficul, pentru a facilita curăţarea şi dezinfecţia, şi constructiv să nu permită pătrunderea păsărilor şi a rozătoarelor.

• Proceduri operaţionale: Procedurile trebuie să controleze mişcarea oamenilor, furajul, echipamentul şi animalele din fermă pentru a preveni introducerea şi răspândirea bolilor. Procedurile de rutină pot fi modificate în eventualitatea schimbării statusului bolilor. Figura de mai jos prezintă multe din potenţialele rute ale expunerii la boli. Figura 16: Elemente ale expunerii la boli Pui

Furaj Cazare

Rozătoare Apă

Păsări sălbatice

Puncte cheie

• Restricţionaţi vizitatorii. • Stabiliţi cerinţe de vizitare pentru orice vizitator, care include un protocol de evaluare a riscului pentru acea persoană, care trebuie completat înainte de intrare. • Stipulaţi protocoale de intrare în fermă, inclusiv schimbarea îmbrăcămintei şi incălţămintei pentru personal şi vizitatori. • Asiguraţi schimbarea încălţămintei sau încălţăminte de unică folosinţă la intrarea în fiecare hală. • Nu trebuie introdus în fermă nici un echipament decât dacă a fost curăţat şi dezinfectat. • Toate vehiculele trebuie curăţate înainte de a intra în fermă. • Stabiliţi proceduri clare pentru curăţarea şi dezinfecţia halei şi implementaţi-le. • Stabiliţi proceduri clare pentru managementul şi eliminarea aşternutului şi implementaţi-le. • Reduceţi surplusul de agenţi patogeni prin alocarea unui timp de repaus adecvat pentru curăţarea fermei. • Stabiliţi proceduri clare pentru igiena furajului, transport şi livrare şi implementaţi-le. • Stabiliţi proceduri clare pentru managementul apei şi sanitaţie şi implementaţi-le. • Stabiliţi un program integrat de control al rozătoarelor. • Stabiliţi proceduri pentru evacuarea păsărilor moarte.

44

Alte păsări, animale & animale de companie Oameni

Aşternut Insecte

Staţie de incubaţie

Echipament & Vehicule


Vaccinarea

Tabelul de mai jos scoate în evidenţă câţiva factori esenţiali pentru o vaccinare de succes la broileri. Tabel 9: Factori pentru un program de vaccinare de succes Modelul programului (elor) de vaccinare

Administrarea vaccinului

Eficacitatea vaccinului

Curăţarea periodică şi eficientă a halei, urmată de introducerea aşternutului nou, reduce concentraţia de agenţi patogeni din mediul înconjurător.

Programele trebuie să se bazeze pe sfatul veterinarului, adaptate provocărilor specifice locale şi regionale bazate pe verificări privind sănătatea şi pe analize de laborator.

Urmaţi recomandările producătorului pentru manipulare şi metoda de administrare a produsului.

Vaccinuri singure sau combinate trebuie alese cu grijă corespunzător vârstei şi stării de sănătate a loturilor.

Instruiţi corespunzător echipa de vaccinare pentru manipularea şi administrarea vaccinurilor.

Vaccinarea trebuie să ducă la dezvoltarea consistentă a nivelurilor de imunitate cu micşorarea potenţialelor efectelor adverse.

Păstraţi evidenţa vaccinărilor.

Programele pentru reproducţie trebuie să asigure niveluri uniforme şi adecvate ale anticorpilor maternali pentru protecţia puilor împotriva diverselor boli virale pe durata primei săptămâni de viaţă.

Când se administrează vaccinuri vii în apă tratată cu clor, folosiţi un stabilizator de vaccin (cum ar fi lapte lichid sau praf fără grăsime) adăugat în apă înaintea vaccinului pentru neutralizarea clorului. Clorul poate reduce titrul vaccinului sau poate cauza inactivarea acestuia.

Anticorpii maternali pot interfera cu răspunsul puilor la unele tulpini de vaccin. Nivelurile de anticorpi maternali în broileri vor scădea pe măsură ce lotul de părinţi sursă îmbătrâneşte.

Cereţi sfatul medicului veterinar înaintea vaccinării păsărilor bolnave sau stresate.

Un vid sanitar adecvat între loturi ajută la reducerea intensităţii normale de creştere a agenţilor patogeni din hală, care pot afecta performanţa lotului când se reutilizează aşternutul. Verificări regulate ale manipulării vaccinurilor, tehnicilor de administrare şi răspunsurile post-vaccinale sunt critice pentru controlul şi îmbunătăţirea performanţelor.

Ventilaţia şi managementul trebuie să fie optimizate postvaccinare, în special în timpul reacţiei de inducere a vaccinului.

45


Puncte cheie

• Numai vaccinarea nu poate proteja loturile împotriva bolilor şi practicilor de management necorespunzător. • Programele de vaccinare pentru broiler trebuie să fie dezvoltate prin consultarea medicilor veterinari. • Vaccinarea este mai eficientă când ameninţările bolilor sunt micşorate prin programe de biosecuritate şi management bine proiectate şi implementate. • Programele de vaccinare trebuie să se bazeze pe statusul local al bolilor şi de disponibilitatea vaccinurilor. • Fiecare pasăre trebuie să primească doza de vaccin adecvată. • Programele de vaccinare ale loturilor de părinţi trebuie încorporate în proiectul unui program de vaccinare corespunzător pentru broileri.

Investigarea bolii

Investigarea bolilor necesită cunoştinţe a ceea ce se aşteaptă la ce vârstă şi cum se poate detecta ce este anormal pentru lot. Când sunt observate sau suspectate probleme de sănătate în loturile de broiler, trebuie cerut sfatul veterinar cât mai devreme posibil.

Când se investighează cauza unei boli, trebuie acordată grijă în asocierea unei bacterii sau virus cauzei bolii. Sănătatea precară apare dintr-o varietate de cauze şi interacţiuni. Multe bacterii sau virusuri non-patogene pot fi de asemenea izolate din broileri sănătoşi. Îmbunătăţirea continuă a sănătăţii broilerilor din cadrul unei ferme sau a unui complex de ferme de broiler, necesită o bună păstrare a evidenţei şi colectare de probe pe toată durata vieţii loturilor şi pe parcursul întregului proces de producţie.

Este utilă păstrarea unei actualizări cu preocupările locale şi regionale cu privire la starea de sănătate pentru a fi pregătiţi pentru neaşteptat.

46


Este recomandată o abordare sistematică atuci când apar probleme de sănătate în fermă. Aspecte de luat în considerare:

• Furaj: disponibilitate, consum, distribuţie, granulare, conţinut nutriţional, contaminanţi, toxine şi timp de retragere al furajului. • Lumină: adecvată pentru o creştere şi dezvoltare eficientă, expunere şi intensitate uniformă. • Aşternut: nivelul de umiditate, nivelul de amoniac, încărcarea cu agenţi patogeni, toxine şi contaminanţi, adâncime, material utilizat, distribuţie. • Aerul: viteză, contaminanţi şi toxine, umiditate, temperatură, disponibilitate, bariere. • Apa: sursa, contaminanţi şi toxine, aditivi, disponibilitate, încărcare cu agenţi patogeni, consum. • Spaţiu: densitatea păsărilor, disponibilitatea furajului, disponibilitatea apei, obstacole de limitare, echipament de limitare. • Sanitaţie: igiena clădirilor (în interiorul şi în afara halei), controlul rozătoarelor, practicile de întreţinere, curăţare şi dezinfecţie. • Securitate: riscurile de biosecuritate. Tabelele 10 şi 11 exemplifică parametri ai mortalităţii, posibil legaţi de calitatea şi sănătatea păsării. Tabelele sugerează de asemenea potenţiale acţiuni de investigare, utilizând abordarea pentru problemele de sănătate scoase în evidenţă mai sus.

47


Tabel 10: Aspecte comune ale problemelor în faza de demaraj la 0-7 zile Observaţii

Investigaţii

Cauze posibile

Număr crescut de morţi la sosire (D.O.A.).

Sănătatea lotului de părinţi şi starea de igienă.

Reţetă de furaj inadecvată pentru lotul de părinţi.

Calitate slabă a puilor:

Comportament apatic al puilor. Aspect general al puilor: • Ombilic nevindecat

• Genunchi/ciocuri roşi

• Picioare negre încreţite

• Gălbenuşuri sau ombilicuri decolorate sau urât mirositoare.

Pui mici ziua 1-4

Furajul, sanitaţia, aerul şi apa: Manipularea, depozitarea şi transportul ouălor.

Sanitaţia staţiei de incubaţie, incubaţia şi managementul. Procesarea, manipularea şi transportul puilor.

Furaj, lumină, aer, apă şi spaţiu:

Umplerea guşii la 24 de ore după plasarea puilor.

Disponibilitatea şi accesibilitatea la furaj şi apă. Comfortul şi bunăstarea păsării.

Starea de sănătate şi igienă a lotului de părinţi, staţiei de incubaţie şi echipamentului.

Parametri incorecţi pentru depozitarea ouălor, umiditate relativă, temperaturi şi managementul echipamentului. Pierdere inadecvată de umiditate în timpul incubaţiei.

Deshidratare cauzată de o mărirea excesivă a ferestrei de ecloziune sau scoatere târzie a puilor din eclozionatoare. Mai puţin de 95% din pui cu guşa plina la 24 de ore după populare. Pui slabi.

Hrănitori şi adăpători inadecvate. Niveluri inadecvate ale furajului şi a apei. Probleme de amplasare şi întreţinere a echipamentului.

Pui subdezvoltaţi şi taraţi: Păsări mici, la 4-7 zile.

Furaj, lumină, aşternut, aer, spaţiu, sanitaţie şi securitate: Sursa de părinţi.

Variaţia lotului sursă.

Calitatea furajului şi accesibilitatea.

Condiţii precare de demaraj.

Starea de hidratare a puilor. Condiţiile de demaraj.

Timpul de vid sanitar între loturi. Statusul bolilor.

48

Temperatură şi microclimat de demaraj necorespunzătoare.

Deshidratarea puilor.

Furaj de calitate slabă.

Vid sanitar scurt între loturi. Curăţare şi dezinfecţie inadecvată. Boli.

Practici neadecvate de biosecuritate şi igienă.


Tabel 11: Probleme comune după vârsta de 7 zile Observaţii Boala:

Metabolic Bacterial Viral

Fungic

Protozoare Paraziţi Toxine Stres

Investigaţii

Furaj, lumină, aşternut, aer, apă, spaţiu, sanitaţie şi securitate: Igiena fermei de broiler. Statusul local al bolilor.

Vaccinare şi strategii de prevenire a bolilor.

Calitatea şi furnizarea furajului. Iluminatul şi ventilaţia.

Factori stresori potenţiali: Temperatura.

Managementul.

Boli imunosupresive. Număr ridicat de păsări moarte la sosire (D.O.A.) în abator:

Rată ridicată de refuz în abator.

Furaj, lumină, aşternut, aer, apă, spaţiu, sanitaţie şi securitate:

Date şi înregistrări despre lot. Starea de sănătate a lotului. Istoria lotului în perioada de creştere (cum ar fi lipsa furajului, apei sau energiei). Defecţiunile potenţiale ale echipamentului.

Manipularea păsărilor de către personal. Experienţa şi nivelul de pregătire al indivizilor care manipulează păsările.

Condiţii în timpul manipulării şi transportului păsărilor (cum ar fi vremea şi echipamentul).

Cauze posibile Condiţii proaste de microclimat. Biosecuritate proastă.

Presiune ridicata a bolilor. Protecţie scăzută la boli.

Implementare inadecvată sau improprie a prevenţiei la boli. Calitate proastă a furajului.

Furnizare inadecvată a furajului. Iluminat excesiv sau insuficient. Ventilaţie excesivă sau insuficientă Management de fermă inadecvat. Echipament inadecvat.

Confort şi bunăstare a păsării inadecvatet.

Problemele de sănătate din timpul creşterii.

Managementul evenimentelor istorice relevante care afectează sănătatea şi bunăstarea păsărilor. Manipularea şi transportul impropriu al păsărilor de către echipe.

Condiţii dificile (legate de vreme sau echipament) în timpul manipulării, prinderii sau transportului la abator.

Puncte cheie

• Să ştiţi la ce să vă aşteptaţi şi să fiţi precaut la posibilele deviaţii. • Observaţi... Investigaţi... Identificaţi... Acţionaţi. • Folosiţi o abordare sistematică.

49


Recunoaşterea bolii

Recunoaşterea problemelor de sănătate implică mai mulţi paşi.

În diagnosticarea, planificarea şi implementarea unei strategii de control a unei boli, este important de reţinut că o investigaţie mai amplă înseamnă un diagnostic corect şi acţiuni de control mai riguroase. Recunoaşterea timpurie a bolii este esenţială.

Tabelul de mai jos scoate în evidenţă unele din căile prin care poate fi recunoscută boala. Tabel 12: Recunoașterea semnelor de boală Observaţii ale personalului din fermă

Monitorizarea în fermă şi laborator

Analiza datelor şi a tendinţei

Evaluarea zilnică a comportamentului păsării.

Vizitarea regulată a fermei.

Schimbările microclimatului (cum ar fi calitatea aşternutului, stres de căldură sau frig, probleme de ventilaţie).

Colectarea corectă a probelor în mărime şi tip. Alegerea corectă a analizelor următoare şi a acţiunilor ce urmează după examinarea post-mortem.

Tendinţa temperaturii.

Testarea corespunzătoare pentru diagnoză. Serologie corespunzătoare.

Declasări la abator.

Aspectul păsării (cum ar fi penajul, mărimea, uniformitatea, coloratura).

Examinări de rutină a păsărilor şi post-mortem a celor moarte.

Semne clinice de îmbolnăvire (cum ar fi zgomot respirator sau stress, depresie, eliminare fecale, zgomotul din hală).

Testare microbiologică de rutină a fermelor, furaj, aşternut, păsări, şi alte materiale corespunzătoare.

Uniformitatea lotului.

Puncte cheie

• Observaţii zilnice. • Acurateţe la înregistrări. • Monitorizarea sistematică a bolilor.

50

Mortalitatea zilnică şi săptămânală.

Consumul de apă şi furaj.

Morţi la sosire după plasare în fermă sau după sosire în abator.


Note

51


Note

52

Obiective

Să se asigure un microclimat care să permită păsărilor obţinerea performanţei optime în rata de creştere, uniformitate, eficienţa consumului de furaj şi randament, fără a compromite, în acelaşi timp, sănătatea şi starea de bine a acestora. Pagini 55 57 60 61 62 63 65 69 70

53

Cuprins

Principii Adăpost şii sisteme de ventilaţie Sisteme de ventilaţie minim Sisteme de ventilaţie tranziţionale Sisteme de ventilaţie tunel Sisteme de răcire prin evaporare Iluminatul pentru broileri Managementul aşternutului Densitatea păsărilor

Pentru mai multe informaţii despre controlul microclimatului, vă rugăm să consultaţi publicaţia Ross, Managementul microclimatului în hala de broiler, 2009.

ADĂPOST ŞI MICROCLIMAT

ADĂPOST ŞI MICROCLIMAT Secţiunea 4

ROSS MANUAL DE MANAGEMENT BROILER: Adăpost şi microclimat

Adăpost şi microclimat Principii

Modul principal de control al microclimatului păsărilor este prin controlul ventilaţiei. Este esenţial să se asigure o cantitate constantă şi uniformă de aer de bună calitate la nivelul păsării. Aerul proaspăt este cerut în toate stadiile de creştere pentru a permite păsării să rămână sănătoasă şi să obţină potenţialul maxim. Ventilaţia ajută la menţinerea temperaturilor din hală în zona de comfort pentru păsări. La începutul perioadei de producţie păstrarea păsărilor suficient de calde este prima preocupare, dar pe măsură ce acestea cresc, păstrarea păsărilor suficient de reci devine principalul obiectiv. Cazarea şi sistemele de ventilaţie utilizate vor depinde de climat, dar în toate cazurile ventilaţia eficientă trebuie să elimine excesul de căldură şi umiditate, să furnizeze oxigen şi să îmbunătăţească calitatea aerului prin eliminarea gazelor periculoase.

Senzorii care monitorizează amoniacul, bioxidul de carbon, umiditatea relativă şi temperatura sunt disponibili pe piaţă şi pot fi utilizaţi împreună cu sistemele de ventilaţie automate.

Pe măsură ce broilerii cresc, aceştia consumă oxigen, producând gaze şi vapori de apă. Combustia de la aeroterme contribuie cu alte gaze în hala de broiler. Sistemul de ventilaţie trebuie să elimine aceste gaze din hală şi să livreze aer de bună calitate. Aer

Principalii contaminanţi ai aerului din microclimatul halei sunt praful, amoniacul, bioxidul de carbon, monoxidul de carbon şi excesul de vapori de apă. Când sunt în exces, ei afectează tractul respirator, scăzând eficienţa respiraţiei şi reducând performanţa păsării. Expunerea continuă la aerul contaminat şi umed poate atrage boala (de ex. ascite, sau boli respiratorii cronice), poate afecta reglarea temperaturii, şi poate contribuii la calitatea proastă a aşternutului, după cum se prezintă în tabelul de mai jos. Tabel 13: Efecte ale contaminanţilor comuni ai aerului din hala de broiler Amoniac

Bioxid de carbon

Poate fi detectat prin miros la 20 ppm sau peste. >10 ppm va deteriora suprafaţa plămânilor. >20 ppm va creşte susceptibilitatea la boli respiratorii. >50 ppm va reduce rata de creştere.

>3,500 ppm cauzează ascite şi este fatal la niveluri ridicate.

Monoxid de carbon 100 ppm reduce procentul de oxigen şi este fatal la niveluri ridicate. Praf

Umiditate

Deteriorează tractul respirator creşte susceptibilitatea la boli.

Efectele variază cu temperatura.La >29°C şi >70% umiditate relativă, creşterea va fi afectată. 55


Apă

Păsările produc un volum substanţial de apă, care trece în microclimat şi trebuie eliminată prin ventilaţie (menţinând în acelaşi timp temperaturile cerute ale aerului). O pasăre de 2,5 kg va consuma în jur de 7,5 litri apă pe parcursul vieţii ei şi va emite în atmosfera din hală 5,7 litri de apă. Aceasta arată că pentru 10.000 de păsări sunt pierdute în microclimatul halei 57 de tone de apă ca umezeală expirată în aer sau prin fecale. Această cantitate de apă trebuie eliminată de sistemul de ventilaţie al halei în timpul vieţii lotului. Dacă consumul de apă creşte din orice motiv, cererea pentru eliminarea umezelii va fi chiar mai mare decât aceasta. Stresul termic

Temperatura normală a corpului unui pui broiler este de aprox. 41°C. Când temperatura ambientală depăşeşte 35°C, este sigur că broilerul va suferi de stres termic.

Cu cât broilerul este expus mai îndelungat la temperaturi ridicate cu atât mai mare este stresul şi efectele sale. Figura 17 se referă la relaţia dintre temperatura ambientală şi expunerea la aceasta. Figura 17: Relaţia dintre temperatura ambientală, timp de expunere și temperatura corporală 44.4 43.9 43.3

40.6

42.8

150 130

37.8

42.2

110 90

35.0

70

32.2

41.7 41.1

170

Deces

43.3

50

29.7 0

1

2

3

Ore de expunere

4

5

6

Broilerii îşi reglează temperatura corporală prin două metode; pierdere de căldură sensibilă şi căldură latentă. Între 13-25°C, pierderea de căldură sensibilă apare ca radiaţie fizică şi convecţie în mediul cu temperatură mai scăzută. Când temperatura creşte peste 30°C apare o pierdere de căldură latentă prin răcire prin evaporare, gâfâială şi rată de respiraţie crescută. Relaţia dintre cele două tipuri de pierdere de caldură şi temperatura ambientală este ilustrată în Tabelul 14.

56

190 Rata de respiraţie pe minut

Temperatura corporală ºC

45.0

30

LEGENDĂ Deces

Temperatură ambientalăºC


Tabel 14: Pierderea de căldură la broileri Temperatura ambientală 25°C 30°C 35°C

Pierdere de căldură %

Sensibilă (Radiaţie & Convecţie) 77 74 10

Latentă (Evaporare) 23 26 90

Gâfâiala permite păsării să-şi controleze temperatura corporală prin evaporarea apei de pe suprafeţele respiratorii şi sacii aerieni. Acest proces consumă energie. În condiţii de umiditate ridicată gâfâiala este mai puţin eficientă.Acolo unde temperaturile ridicate se menţin perioade indelungate sau umiditatea este ridicată, gâfâiala poate fi insuficientă pentru a controla temperatura corporală şi pasărea poate suferi de stres termic. Pe măsură ce pasărea trece într-o stare de stres termic, temperatura cloacală urcă, ritmul cardiac şi cel metabolic creşte şi oxigenarea sângelui scade. Stresul fiziologic indus de aceste reacţii poate fi fatal. Dacă se observă că păsările gâfâie, atunci temperatura generală din hală poate fi prea ridicată, sau temperatura locală din hală poate fi ridicată datorită unei probleme cu uniformitatea distribuţiei aerului. Pentru a reduce stresul termic: • • • • • •

Reduceţi densitatea păsărilor. Asguraţi-vă că există în orice moment apă rece, proaspătă, usor sărată. Furajaţi pe timpul celei mai reci perioade a zilei. Creşteţi viteza curenţilor de aer la nivelul păsărilor la 2-3 m/sec. Micşoraţi efectele căldurii radiante de la soare. Reduceţi efectele temperaturilor excesive prin plasarea separată pe sexe la densităţi mai joase.

Cazarea şi sistemele de ventilaţie

Există două tipuri de sisteme de ventilaţie de bază: naturală şi forţată. Naturală (Hale deschise pe lateral), care pot fi: • Neasistate mecanic. • Asistate mecanic.

Forţată (Microclimat controlat), care poate fi: • • • • •

Minimă. Tranziţională. Tunel. Pad-uri de evaporare. Ceaţă la presiune.

57


Ventilaţie naturală: Hale deschise pe lateral

Ventilaţia naturală se referă la o hală deschisă pe lateral cu cortine, flapsuri sau uşi (Figura 18). Ventilaţia naturală implică deschiderea pe laterală a halei pentru a permite curenţilor de convecţie să intoducă aerul în hală şi să îl mişte în interiorl halei. Cortinele laterale sunt cele mai întâlnite iar deseori ventilaţia naturală este asociată cu ventilaţia cu cortină. Când se încălzeşte, se deschid cortinele pentru a permite intrarea aerului exterior. Când se răceşte, cortinele sunt închise pentru a restricţiona circularea aerului. Figura 18: Un exemplu de ventilaţie naturală

Ventilaţia cu cortină cere management 24 de ore din 24, dacă se doreste controlul satisfăcător al microclimatului halei. Constanta monitorizare a condiţiilor şi reglarea cortinelor este cerută pentru a compensa schimbările de temperatură, umiditate, viteză şi direcţie a vântului. Halele deschise pe lateral, ventilate natural sunt acum mai puţin populare din cauza cerinţei unui management ridicat, comparativ cu microclimatul controlat al halei, care se consideră că asigură o viabilitate, rată de creştere mai bună, eficienţă a consumului de furaj şi comfort al păsării. Când sunt deschise, cortinele halei permit pătrunderea din exterior a unui volum mare de aer în hală, egalizând condiţiile din interior cu cele exterioare. Ventilaţia cu cortine este ideală numai atunci când temperatura exterioară este apropiată de temperatura cerută în hală.

Rata de schimb a aerului depinde de vânturile exterioare, iar asistenţa ventilatoarelor îmbunătăţeşte eficienţa circulaţiei aerului. În zilele calde şi foarte calde cu vânt puţin, ventilatoarele asigură un efect de curent de răcire. Duzele de pulverizare trebuie utilizate împreună cu ventilatoarele de recirculare pentru a adăuga al doilea nivel de răcire.

În anotimpul rece, când deschiderile cortinelor sunt mici, aerul greu pătrunde la viteză mică şi cade imediat pe podea, ceea ce poate răci păsările şi poate produce udarea aşternutului. În acelaşi timp, aerul mai cald iese din hală, rezultând oscilaţii mari de temperatură. În vreme rece, ventilatoarele de recirculare ajută la amestecarea aerului rece pătruns cu aerul cald din hală. În zonele cu climă rece, este recomandată operarea cu cortine automate, cu ventilatoare pe laterala halei operate de asemenea de temporizatoare cu termostat.

58


Sisteme de ventilaţie negativă: Hale cu microclimat controlat

Ventilaţia prin presiune negativă este cea mai populară metodă de ventilaţie utilizată pentru a controla microclimatul halei. Un control mai bun al ratelor de schimb al aerului şi al căilor de mişcare ale aerului asigură condiţii mai uniforme în interiorul halei.

Sistemele de ventilaţie prin presiune negativă utilizează ventilatoare electrice de evacuare pentru a dirija aerul în afara halei creând astfel o presiune mai mică în hală faţă de cea exterioară acesteia (Figura 19). Aceasta creează un vacuum parţial (presiune negativă sau statică) în interiorul halei, astfel că aerul exterior poate intra prin deschiderile controlate din pereţii laterali. Viteza cu care aerul intră în hală este determinată de valoarea vacuumului din hală. Aceasta, în schimb, este o funcţie a capacităţii ventilatoarelor şi a suprafeţei de admisie. Figura 19: Un exemplu de ventilaţie forţată

Soluţia obţinerii presiunii negative (sau statice) corecte este corelarea mărimii suprafeţei de admisie cu numărul de ventilatoare de evacuare în funcţiune. Unităţile de comandă mecanice vor regla automat deschiderea gurilor de admisie corespunzător ventilatoarelor care operează. Valoarea presiunii negative generate poate fi monitorizată de un manometru de presiune statică manual sau de perete. Pe măsură ce broilerii cresc, rata de ventilaţie trebuie să crească. Trebuie puse în funcţiune ventilatoare suplimentare controlate automat în funcţie de necesar. Aceasta se obţine prin echiparea halei cu senzori de temperatură sau termostate plasate în centrul halei sau (preferabil) în mai multe puncte la nivelul păsărilor.

Ventilaţia cu presiune negativă poate fi operată în trei moduri diferite corespunzător necesarului de ventilaţie al păsărilor: • Ventilaţie minimă. • Ventilaţie de tranziţie. • Ventilaţia tunel.

În orice sistem de ventilaţie cu presiune negativă, este necesar un generator electic de urgenţă.

59


Sisteme de ventilaţie minimă

Ventilaţia minimă este utilizată în perioadele cu vreme mai rece şi păsări tinere.

Scopul ventilaţiei minime este să introducă aer curat în hală şi să evacueze aerul viciat, suficient să evacueze excesul de umezeală şi gazele menţinând temperatura necesară a aerului. Temperatura

Cerinţele de temperatură pentru pui până la 21 de zile sunt date în Secţiunea 1, Managementul Puiului, al acestui Manual. Temperaturile recomandate la nivelul puiului scad de la recomandarea de aproximativ 30°C la o zi la 20°C în ziua 27. După aceea recomandarea este de 20°C până la abatorizare. Temperaturile înregistrate şi cele resimţite de păsări vor varia în funcţie de circumstanţe şi de comportamentul puilor după cum este detaliat aici şi în Secţiunea 1. Ventilaţia

Nu are importanţă valoarea temperaturii exterioare, esenţial este ca hala să fie ventilată pentru cel puţin un timp minim. Tabelul 15 prezintă ratele tipice ale ventilaţiei minime pentru o hală de 20.000 de păsări. Tabel 15: Ratele de ventilaţie minimă (20,000 păsări pe hală) Vârsta păsării (zile) 1-7 8-14 15-21 22-28 29-35 36-42 43-49 50-56

m3 pe oră pe pasăre 0.16 0.42 0.59 0.84 0.93 1.18 1.35 1.52

Total m3 pe oră 3,200 8,400 11,800 16,800 18,600 23,600 27,000 30,400

Cheia de succes pentru o ventilaţie minimă este crearea unui vacuum parţial (presiune negativă), astfel ca aerul să pătrundă prin trapele de aer cu o viteză suficientă. Aceasta va asigura amestecarea aerului pătruns cu aerul cald din hală, deasupra păsărilor şi nu va cădea direct pe păsări, răcindu-le. Viteza aerului care pătrunde trebuie să fie aceeaşi prin toate gurile de admise pentru a asigura o circulare uniformă a aerului. Acest tip de ventilaţie este preferabil a fi comandată de un temporizator, calculat după cum este prezentat în pagina următoare. Pe măsură ce păsările cresc sau temperaturile exterioare cresc temporizatorul trebuie reglat pentru a asigura o ventilaţie adecvată conform necesităţilor pasării. Reglarea trebuie operată prin termostate setate să acţioneze pentru fiecare 1°C de creştere în temperatură.

60


Calculaţie pentru setările temporizatorului ventilatorului de ventilaţie minimă

Pentru a determina intervalul de functionare al ventilatorului pentru obţinerea ventilaţiei minime sunt urmaţi paşii de mai jos (toţi aceşti paşi sunt prezentaşi cu exemple de calculaţii în Anexa 7):

• Obţineţi rata corectă de ventilaţie minimă cum este recomandat în Anexa 7. Ratele exacte vor varia cu hibridul, sexul şi pentru fiecare hală individuală de păsări. Verificaţi împreună cu compania producătoare şi cu reprezentantul tehnic al Aviagen pentru mai multe informaţii specifice. Ratele date în Anexa 7 sunt pentru temperaturi între -1 şi 16°C; pentru temperaturi mai joase o rată uşor mai scăzută poate fi solicitată şi pentru temperaturi mai ridicate o rată uşor mai ridicată.

• Calculaţi rata de ventilaţie totală cerută pentru hală (total metri cubi pe oră (mc/h)) ca: Ventilaţie minimă totală

=

Rata de ventilaţie x Numărul de păsări minimă pe pasăre din hală

• Calculaţi procentul de timp de funcţionare a ventilatoarelor ca: Procentul de timp =

Total ventilaţie necesară

Total capacitate a ventilatoarelor utilizată

• Multiplicaţi procentul de timp necesar ciclului total al temporizatorului ventilatoarelor pentru a obţine timpul necesar de funcţionare pentru fiecare ventilator în fiecare ciclu. Puncte cheie

• Ventilaţia minimă este utilizată pentru puii tineri, pe timpul nopţii sau ca ventilaţie de iarnă. • Este esenţial să se asigure o ventilaţie minimă în hală, indiferent de temperatura exterioară, pentru a asigura aer curat şi pentru a elimina gazele şi excesul de umiditate. • Ventilaţia minimă trebuie să fie controlată de un temporizator.

Sisteme de ventilaţie tranziţională

Ventilaţia tranziţională funcţionează utilizând două principii de ventilaţie bazate pe temperatura exterioară şi vârsta păsărilor. Este utilizată acolo unde se întâlnesc ambele perioade, cală şi rece.

Aşa cum ventilaţia minimă este controlată de un temporizator, ventilaţia tranziţională este cotrolată de temperatură. Ventilaţia tranziţională începe când este cerută o rată de schimb a aerului mai mare decât cea minimă. Aceasta se întâmplă atunci când senzorii de temperatură sau termostatele înregistrează valori ce depăşesc valoarea maximă a temporizatorului de ventilaţie minimă, care ţin ventilatoarele în funcţiune.

61


Ventilaţia tranziţională funcţionează în acelaşi mod ca şi ventilaţia minimă, dar un ventilator de capacitate mai mare produce un schimb mai mare al volumului de aer. Ventilaţia tranziţională necesită guri de admisie pe pereţii laterali ai halei, acestea fiind legate la un controler de presiune statică, astfel căldura poate fi evacuată fără a trece pe ventilaţie tunel. De obicei, ventilaţia tranziţională poate fi utilizată când temperatura exterioară nu este mai mare de 6°C peste temperatura reglată din hală, sau dacă temperatura exterioară nu este cu mai mult de 6°C sub temperatura reglată a halei. Dacă temperatura exterioară este cu mai mult de 6°C peste temperatura reglată a halei, atunci ventilatoarele utilizate pentru ventilaţia tranziţională nu vor produce răcire suficientă şi va trebui utilizată ventilaţia tunel. Dacă temperatura exterioară este cu mai mult de 6°C sub temperatura reglată a halei, atunci ventilatoarele folosite pentru ventilaţia tranziţională vor risca să răcească păsările. Puncte cheie

• Ventilaţia tranziţională este bazată pe reglarea temperaturii în funcţie de temperatura exterioară şi vârsta păsărilor. • Ventilaţia tranziţională este utilizată când este cerut un schimb de aer mai mare decât minimul necesar. • În general, ventilaţia tranziţională poate fi utilizată când temperatura exterioară nu este mai mare de +/- 6ºC faţă de temperatura reglată din hală.

Sistemele de ventilaţie tunel

Ventilaţia tunel păstrează comfortul păsărilor în vreme caldă şi foarte caldă, şi acolo unde păsările mari au fost crescute utilizând efectul de răcire al curentului de aer cu viteză mare. Ventilaţia tunel asigură schimb de aer maxim şi creează un efect de răcire datorită curenţilor de aer. Fiecare ventilator de 122 cm va crea un efect de răcire de 1.4°C, pentru păsări cu vârsta sub patru săptămâni. Pentru păsări peste patru săptămâni aceste cifre scad la 0.7°C.

Pe măsură ce viteza aerului creşte, temperatura efectivă simţită de păsări scade. Rata de scădere este de două ori mai mare la păsările tinere în comparaţie cu cele bătrâne. Astfel, la temperatura exterioară a aerului de 32°C, o viteză a aerului de 1 metru pe secundă va face ca o pasăre tânără (patru săptămâni) să resimtă o temperatură efectivă de aproximativ 29°C. Dacă viteza aerului creşte la 2.5 metri pe secundă, aceeaşi pasăre va resimţi o temperatură efectivă de aproximativ 22°C, o sădere de 7°C. În cazul unei păsări mai bătrâne (şapte săptămâni),scăderea este la jumătate din cea anterioară (în jur de 4°C). Comportamentul păsării este cea mai bună cale pentru evaluarea ʼʼconfortuluiʼʼ păsării. Dacă arhitectura halei permite doar ventilaţia tunel, trebuie acordată o atenţie deosebită puilor tineri care sunt mai sensibili la efectele curenţilor de aer. Pentru pui tineri viteza aerului la nivelul solului trebuie să fie mai mică de 0.15 metri pe secundă, sau cât mai joasă posibil. 62


În halele cu ventilaţie tunel (în condiţii de temperatură ridicată) păsările tind să migreze către capătul unde se afla gurile de admisie. Acolo unde curentul de aer este corect, diferenţele de temperatură între locul de intrare şi ieşire a aerului nu trebuie să fie mari. O hală cu probleme de migraţie a păsărilor poate pierde avantajul pe care îl oferă ventilaţia tip tunel. Instalarea gardurilor împotriva migrării la intervale de 30 de metri până la vârsta de 21 de zile va preveni problemele de migrare a păsărilor. Trebuie evitate gardurile solide, deoarece acestea vor restricţiona curenţii de aer. Puncte cheie

• Ventilaţia tunel este utilizată acolo unde clima este caldă şi foarte caldă sau unde sunt crescute păsări mari. • Răcirea este obţinută cu ajutorul curentului de aer de mare viteză. • Utilizaţi comportamentul păsărilor pentru a evalua dacă condiţiile de microclimat sunt corecte. • Trebuie acordată atenţie puilor tineri care sunt sensibili la curenţii de aer. • Trebuie luat în considerare instalarea gardurilor de migraţie.

Sisteme de răcire prin evaporare

Curenţii de aer de mare viteză ai ventilaţiei tunel favorizează adăugarea unui sistem de răcire prin evaporare. Răcirea prin evaporare este utilizată pentru a îmbunătăţii condiţiile de microclimat în vreme călduroasă şi imbunătăţeşte eficienţa ventilaţiei tunel. Sistemele de răcire prin evaporare utilizează principiul evaporării apei pentru a reduce temperatura în hală. Răcirea prin evaporare este cel mai bun sistem implementat pentru a menţine o temperatură corectă în hală, mai degrabă decât pentru a reduce temperaturile care au deja valori ridicate şi reprezintă un factor stresor. Cei trei factori care afectează direct răcirea prin evaporare sunt: • Temperatura exterioară a aerului. • Umiditatea relativă (UR) a aerului exterior. • Eficienţa evaporării.

Sunt două tipuri primare de sisteme de răcire prin evaporare – răcire cu pad-uri cu ventilaţie tunel şi ceaţă cu presiune. Răcire cu pad-uri şi ventilaţie tunel

Sistemele de răcire cu pad-uri răcesc aerul prin trecerea lui prin pad-uri umede din celuloză (vezii Figura 20). Efectul dublu al răcirii cu pad-uri şi viteza curenţilor de aer permit controlul microclimatului când temperaturile din hală sunt peste 29°C. Umiditatea excesiv de ridicată din hală poate fi redusă prin asigurarea ca sistemele de răcire cu pad-uri/ceaţă nu operează la temperaturi sub 27°C în zonele unde umiditatea ambientală este ridicată (mai mare de 80%).

63


Figura 20: Răcire cu pad-uri cu ventilaţie tunel

Curent de aer Apă

Aer răcit la intrarea în hală

Apă pentru recirculare

Răcire cu ceaţă/pulverizare

Sistemele cu ceaţă/pulverizare răcesc aerul care intră, prin evaporarea apei pompate prin duzele de pulverizare. Liniile de producere a ceţei trebuie să fie plasate lângă gurile de admisie pentru a mări viteza evaporării, iar liniile suplimentare trebuie adăugate prin hală. Figura 21: Exemplu de sistem de ceaţă/pulverizare

64

Pad de răcire prin evaporare Aer cald


Sunt trei tipuri de sisteme cu ceaţă:

• Presiune joasă, 7-14 bari; mărimea picăturii până la 30 microni. • Presiune înaltă, 28-41 bari; mărimea picăturii până la 10-15 microni. • Presiune foartă înaltă (pulverizare), 48-69 bari; mărimea picăturii 5 microni.

În sistemele cu presiune joasă particulele de mărime mare pot cauza aşternut umed dacă umiditatea halei este ridicată. Sistemele cu presiune înaltă micşorează umiditatea reziduală permiţând un interval extins al umidităţii. Particulele fine vor ajuta la evitarea aşternutului umed, ceea ce este important în special pe timpul perioadei de demaraj. Puncte cheie

• Păstraţi curate ventilatoarele, dispozitivele de formare a ceţei, evaporatoarele şi trapele de aer. • Răcirea prin evaporare este utilizată pentru a îmbunătăţii ventilaţia tunel pe timpul perioadei foarte calde. • Sunt două tipuri de sisteme; răcirea cu pad-uri şi cu ceaţă/pulverizare. • Răcirea cu pad-uri conduce aerul prin pad-urile de răcire umede şi permite controlul microclimatului când temperaturile din hală depăşesc 29°C. • Sistemele cu ceaţă/pulverizare răcesc aerul care pătrunde prin evaporarea apei pompate prin duze. Sistemele cu presiune ridicată micşorează umiditatea reziduală.

Iluminatul pentru broiler

Un program de iluminat trebuie să fie simplu în proiectare. Programele de iluminat complicate pot fi dificil de implementat cu succes. Recomandările pentru iluminat trebuie să respecte legislaţia locală şi acestea trebuie luate în considerare înainte de pornirea unui program. Lumina este o tehnică de management importantă în producţia de broiler. Sunt cel puţin patru aspecte importante: • • • •

Lungime de undă (culoare). Intensitate. Lungimea fotoperioadei. Distribuţia fotoperioadei (programe intermitente).

Lungimea fotoperioadei şi distribuţia au efecte interactive.

Programul de iluminat utilizat de mulţi crescători de broileri a fost acela prin care se asigură iluminatul continuu. Acest sistem este format dintr-o lungă şi continuă perioadă de lumină, urmată de o scurtă perioadă de întuneric de 30-60 de minute. Această scurtă perioadă de întuneric este pentru a permite păsărilor să se acomodeze cu întunericul provocat de o eventuală cădere de curent.

65


Iluminatul continuu a fost considerat, în trecut, util în mărirea sporului zilnic în greutate vie; dar această presupunere nu este corectă. Expunerea la întuneric influenţează productivitatea păsării, sănătatea, profilul hormonal, rata metabolică, producţia de căldură, metabolismul, fiziologia şi comportamentul.

Informaţii recente arată că expunerea la întuneric are următoarele efecte: • Reduce creşterea timpurie (totuşi, poate fi o creştere compensatorie ulterioară care va permite păsărilor să prindă din urmă şi să egaleze standardele cerinţelor pieţei vis-a-vis de greutate, dar numai dacă durata întunericului nu este excesivă. Pentru broilerii procesaţi la greutăţi corporale mici (de ex. 635 nm (roşu) sau tot spectrul (alb).

O intensitate luminoasă de 30-40 lucşi de la vârsta de 0-7 zile şi 5-10 lucşi după va îmbunătăţi activitatea de furajare şi creşterea. Intensitatea luminii trebuie să fie uniform distribuită prin hală (reflectoare montate deasupra luminilor pot îmbunătăţi distribuţia luminii).

În interiorul Comunităţii Europene, cerinţele de iluminat se bazează pe Directiva Consiliului 2007/43/EC. Acestea precizează că trebuie asigurată pentru toate vârstele o intensitate de cel puţin 20 de lucşi pe timpul perioadei de lumină.

Pentru a atinge o stare de întuneric , trebuie obţinută o intensitate luminoasă mai mică de 0,4 lucşi pe timpul perioadei de întuneric. Pe timpul expunerii la întuneric, trebuie acordată atenţie scăpărilor de lumină prin trapele de aer, suporţii ventilatoarelor şi ramele uşilor. Trebuie efectuate teste regulate pentru verificarea eficienţei izolării la lumină. Toate păsările trebuie să aibă acces egal, liber şi ad libitum la furaj adecvat şi apă imediat ce se aprind luminile (Consultaţi Secţiunea 2, Asigurarea cu furaj şi apă). 66


Broilerii îşi vor adapta comportamentul de furajare ca răspuns la lungimea redusă a zilei. De exemplu, o schimbare a lungimii zilei de la 24 la 12 ore de lumină, va duce iniţial la reducerea consumul de furaj cu 30-40% pe parcursul primelor trei zile. Totuşi, opt zile mai târziu, reducerea ingestei poate fi mai mică de 10%. Broilerii îşi schimbă modul de furajare în perioada de lumină prin umplerea guşilor în anticiparea perioadei de întuneric. Când luminile se aprind din nou ei vor proceda la fel. Păsările trimise la abator la vârste mai tinere au mai puţin timp să-şi adapteze comportamentul de hrănire şi adăpare ca răspuns la expunerea la întuneric decât cele abatorizate la vârste mai mari. De aceea efectele expunerii la întuneric asupra performanţei în viu sunt mai pronunţate la broilerii abatorizaţi la vârste mai tinere. Tabelul de mai jos furnizează un program de iluminat bazat pe greutatea de abatorizare recomandată. Tabel 16: Intensitatea luminoasă debază și recomandările pentru fotoperioadă pentru a optimiza performanţa în viu Greutate în viu la abator Mai puţin de 2.5 kg Mai mult de 2.5 kg NOTĂ

Vârsta (zile) 0-7 8-3 zile înainte de abator+ 0-7 8-3 zile înainte de abator+

Intensitate (lucşi) 30-40 5-10 30-40 5-10

Lungimea zilei (ore) 23 lumină 1 întuneric 20 lumină 4 întuneric++ 23 lumină 1 întuneric 18 lumină 6 întuneric

+ Cu cel puţin trei zile înainte de abatorizare trebuie asigurate 23 de ore de lumină, o oră de întuneric. ++ Directiva europeană pentru sănătatea broilerului solicită un total de şase ore de întuneric, cu o perioadă neîntreruptă de cel puţin patru ore de întuneric.

Aviagen nu recomandă lumină continuă pe toată durata de viaţă a lotului de broiler. Trebuie asigurat un minim de patru ore de întuneric după vârsta de şapte zile. Nereuşita de a asigura cel puţin patru ore de întuneric va duce la:

• Comportamente anormale de furajare şi adăpare datorate privării de somn. • Performanţă biologică sub optim. • Bunăstare redusă a păsărilor. În condiţii de temperatură ridicată, şi acolo unde nu este disponibil controlul microclimatului, perioada fără lumină artificială trebuie să fie temporizată pentru a mări comfortul păsării. De exemplu, când păsările sunt ţinute la tineret în hale deschise pe lateral fără control al microclimatului, furajul este deseori îndepărtat pentru o perioadă de timp pe parcursul căldurii zilei şi este asigurat iluminat continuu pe timpul nopţii pentru a permite păsărilor să se hrănească pe timpul acestei perioade mai reci.

Broilerii beneficiază de pe urma unui tipar definit de lumină şi întuneric (zi şi noapte) având perioade de timp distincte pentru odihnă şi pentru activitate. Un număr de procese fiziologice importante, cum ar fi mineralizarea oaselor şi digestia, urmează normal ritmurile diurne. De aceea, ciclurile definite de lumină şi întuneric permit broilerilor să trăiască după tipare naturale ale creşterii şi dezvoltării.

67


Ulterior furajării, timpul normal de trecere prin tractul digestiv la broiler este de aproximativ patru ore. Astfel, expunerea la întuneric pentru mai mult de şase ore consecutive poate încuraja comportamentul de furajare agresiv când se aprind din nou luminile. Asta poate duce la creşterea numărului de zgârieturi, o creştere a confiscatelor şi declasarea carcaselor în abator. Adiţional, expunerea la întuneric peste cele patru ore va: • Reduce randamentul pieptului. • Creşte randamentul cărnii de pe pulpe.

Acest fenomen este important pentru fermierii care produc broiler pentru dezosare.

Distribuţia fotoperioadei poate fi de asemenea modificată şi aceasta se consideră ca un program intermitent. Un program intermitent constă în perioade de timp ce conţin atât subperioade de lumină cât şi de întuneric, care se repetă pe parcursul a 24 de ore. Beneficiile unui astfel de program sunt acelea că oferă broilerilor mese discrete (adică perioade scurte de furajare) urmate de perioade de digestie (adică perioade de întuneric), eficienţa utilizării furajului (adică CS consumul specific de furaj) este îmbunătăţit. Activitatea suplimentară cauzată de programul clasic de lumină şi întuneric a fost gândit să fie benefic pentru îmbunătăţirea sănătăţii picioarelor şi a calităţii carcasei de ex. o incidenţă redusă a arsurii articulaţiei tibio-tarso-metatarsiene şi pustule la nivelul pieptului. Dacă sunt utilizate programe intermitente de iluminat, protocolul trebuie să fie proiectat cât mai simplu posibil pentru a permite o implementare practică. Extinderea efectului programului de lumină asupra producţiei de broiler este influenţată de:

• Momentul aplicării programului (aplicarea timpurie fiind cea mai eficace în beneficiul sănătăţii păsării). • Vârsta de sacrificare (păsările mai bătrâne beneficiază mai mult de expunerea la întuneric). • Microclimatul (efectele densităţii crescute vor fi exacerbate de o expunere la întuneric mai lungă). • Nutriţia (efectele frontului de furajare limitat se vor înrăutăţii prin expunerea mai îndelungată la întuneric). • Rata de creştere a păsării (impactul iluminatului asupra sănătăţii va fi mai mare la păsările cu o ritm de creştere mai rapid decât la păsările furajate cu reţete limitate nutriţional). Pot fi utilizate mai multe surse de lumină pentru broiler şi cele mai comune tipuri sunt incandescente şi fluorescente. Luminile incandescente asigură un interval spectral bun, dar nu sunt eficiente energetic. Totuşi, luminile incandescente cu raportul lumeni cedaţi pe watt mai mare va ajuta la reducerea costurilor de producţie. Luminile fluorescente produc de trei până la de cinci ori cantitatea de lumină pe watt comparativ cu lămpile incandescente. Totuşi, luminile fluorescente pierd intensitatea în timp şi trebuie înlocuite înainte de deteriorare. Iluminatul fluorescent asigură economii semnificative în costurile de electricitate după ce costurile iniţiale pentru montaj au fost recuperate. Nu este nici o diferenţă între aceste surse de lumină în ceea ce priveşte performanţa broilerului. Lămpile şi reflectoarele trebuie curăţate regulat pentru eficienţă maximă. 68


Puncte cheie

• Să fie simplu. • Iluminat continuu, sau aproape continuu, nu este optim. • Până la vârsta de şapte zile puii trebuie să aibă 23 de ore de lumină (30-40 lucşi) şi o oră de întuneric. • După vârsta de şapte zileeste benefică o perioadă de întuneric de patru ore sau mai mult (dar niciodată mai mult de şase ore). • Numărul de ore de întuneric alese vor depinde de circumstanţe şi de cererea pieţii. • Multe aspecte ale managementului producţiei interacţionează cu programul de iluminat şi modifică efectele programului de iluminat asupra performanţei păsării.

Managementul aşternutului

Costurile locale şi disponibilitatea materiilor prime vor dicta alegerea materialului pentru aşternutul utilizat. Aşternutul trebuie să asigure: • • • • • •

Absorbţie bună a umezelii. Biodegradabilitate. Comfortul păsării. Nivel redus al prafului. Liber de agenţi contaminanţi. Disponibilitate sigură dintr-o sursă cu biosecuritate ridicată.

Talajul trebuie să fie uniform distribuit cu o grosime de 8-10 cm.Când evacuarea aşternutului este o problemă grosimea acestuia poate fi redusă dacă temperatura podelei este corectă (28-30°C). Podelele de beton sunt de preferat faţă de cele de pământ deoarece se pot spăla şi permit un management al aşternutului mai eficient. Caracteristicile câtorva materiale de aşternut comune sunt prezentate mai jos. Tabel 17: Caracteristici ale materialelor comune pentru așternut Material Talaj nou de lemn alb Paie tocate Hârtie ruptă

Pleavă şi coji Rumeguş

Granule de paie tratate chimic Nisip Turbă

Caracteristici Absorbţie şi friabilitate bună. Contaminare posbilă cu insecticide toxice şi alţi compuşi chimici (dând o tentă de mucegăit). Paiele de grâu sunt de preferat. Posibilă contaminare cu agrochimicale, fungi şi micotoxine. Încet friabil. Cel mai bine utilizat 50/50 cu talaj de lemn alb. Poate fi dificil de utilizat în condiţii de umiditate. Hârtia lucioasă nu este potrivită. Nu foarte absorbant. Cel mai bine amestecat cu alte materiale. Poate fi ingerat. Nu este potrivit. Prăfos şi poate fi ingerat. Utilizaţi cum recomandă furnizorul. Poate fi utilizat în zone aride pe podele de beton. Dacă este prea adânc mişcarea păsărilor poate fi impiedicată. Necesită un management bun. Poate fi utilizată cu succes.

69


Este important ca aşternutul să fie friabil şi uscat pe toată durata vieţii lotului. Dacă aşternutul devine aglomerat sau prea umed, incidenţa declasărilor carcaselor poate creşte substanţial.

Principalele cauze ale unui aşternut de calitate slabă sunt prezentate mai jos. Figura 22: Cauzele unui așternut de calitate slabă Material de aşternut de calitate slabă sau adâncime insuficientă

Aşezarea şi reglajul adăpătorii

Umiditate ridicată Enterită datorată bolii

Calitate slabă a aşternutului

Grăsimi de calitate slabă

Puncte cheie

Densitate ridicată de populare

Ventilaţie slabă Reţete cu sare şi proteină ridicată

• Protejaţi broilerii de leziuni şi asiguraţi un strat de aşternut cald şi uscat pardosealii utilizând cantităţi adecvate de material bun pentru aşternut. • Evitaţi cauzele nutriţionale ale aşternutului umed. • Asiguraţi ventilaţie adecvată şi evitaţi excesul de umiditate. • Alegeţi un material de aşternut care este absorbant, ne-prăfos şi curat. • Aşternutul trebuie să fie imediat disponibil la un cost scăzut dintr-o sursă sigură. • Utilizaţi aşternut nou pentru fiecare lot pentru a preveni re-infectarea cu agenţi patogeni. • Locurile de stocare al aşternutului trebuie protejate de fenomenele meteo nefavorabile şi asigurate împotriva rozătoarelor şi păsărilor sălbatice.

Densitatea de populare

Densitatea de populare este în final o decizie bazată pe costuri şi pe legislaţia locală a bunăstării păsării.

Densitatea de populare influenţează bunăstarea păsării, performanţa broilerului, uniformitatea şi calitatea produsului.

Suprapopularea creşte presiunile mediului asupra broilerului, compromite bunăstarea păsării şi în final va reduce profitabilitatea.

70


Calitatea adăpostului şi sistemul de control al microclimatului determină cea mai bună densitate de populare. Dacă densitatea de populare este majorată, trebuie reglată ventilaţia, frontul de furajare şi disponibilitatea de adăpare. Spaţiul de podea necesar pentru fiecare broiler va depinde de: • • • • •

Greutate vie dorită şi vârsta de sacrificare. Climat şi sezon. Tipul şi sistemul de cazare şi echipament, în special ventilaţia. Legislaţia locală. Asigurarea cerinţelor privind certificarea calităţii.

În anumite regiuni ale lumii legislaţia densităţii de populare este bazată simplu pe kg/m2. Un exemplu în acest sens ar fi recomandările Uniunii Europene. În interiorul Uniunii Europene densităţile de populare se bazează pe directiva europeană pentru bunăstarea broilerului.

• 33 kg/m2; sau • 39 kg/m2 dacă sunt atinse standarde mai stricte de bunăstare; sau • 42 kg/m2 dacă sunt atinse stadarde de bunăstare deosebit de înalte pe o perioadă mai lungă. Standardele de bunăstare se referă la asigurarea corespunzătoare de furaj şi apă, condiţii corespunzătoare de microclimat interior şi incidenţă minimă de pododermatită.

O recomandare alternativă de bună practică, bazată pe creşterea păsărilor, ţine cont de numărul de păsări şi de masa păsărilor pe suprafaţa podelei. Un exemplu în acest sens ar fi bazat pe recomandările din SUA. Această recomandare este prezentată mai jos. Tabel 18: Ghid pentru densităţile de populare conform numărului de păsări și greutăţii în viu (Recomandări SUA) Greutatea în viu a păsării (kg) 1.36 1.82 2.27 2.73 3.18 3.63

Păsări pe m2 21.5 15.4 12.7 12.0 10.8 9.4

Greutate păsări (kg) pe m2 29.2 28.0 28.8 32.7 34.3 34.1

71


Densitatea de populare în climate toride

În condiţii toride, densitatea de populare folosită va depinde de temperatura ambientală şi umiditate. Schimbări corespunzătoare trebuie făcute în concordanţă cu tipul halei şi a dotărilor cu echipament. Exemple de densităţi de populare sunt după cum urmează:

• În hale cu microclimat controlat: – Un maxim de 30 kg pe metru pătrat la sacrificare. • În hale deschise pe lateral, cu control modest al microclimatului: – Un maxim de 20-25 kg pe metru pătrat la sacrificare. – În cele mai călduroase momente ale anului un maxim de 16-18 kg pe metru pătrat. • În hale deschise pe lateral, fără nici un control al microclimatului: – Nu se recomandă creşterea păsărilor cu greutatea în viu peste trei kg. Puncte cheie

• Stabiliţi densitatea de populare pentru a permite sacrificarea la vârsta şi greutatea dorită. • Ajustaţi densitatea de populare la climat şi sistemul de cazare. • Reduceţi densitatea de populare dacă temperaturile dorite în hală nu pot fi atinse datorită climatului torid sau sezonului. • Ajustaţi ventilaţia şi frontul de furajare şi adăpare dacă densitatea este mărită. • Urmaţi legislaţia locală şi cerinţele standardelor de asigurare a calităţii stabilite de cumpărătorii produsului.

72


Note

73


Note

74

Obiective

Evaluarea performanţelor loturilor în comparaţie cu standardul şi asigurarea că produsul finit întruneşte cât de mult posibil toate cerinţele. Pagini 77 77 78 80

75

Cuprins

Principii Predictibilitatea greutăţii corporale în viu Uniformitatea lotului (CV%) Creşterea separată pe sexe

MONITORIZAREA GREUTĂŢILOR CORPORALE ÎN VIU ŞI UNIFORMITATEA PERFORMANŢELOR

MONITORIZAREA GREUTĂŢILOR CORPORALE ÎN VIU ŞI UNIFORMITATEA PERFORMANŢELOR Secţiunea 5

ROSS MANUAL DE MANAGEMENT BROILER: Monitorizare greutăţii în viu şi a uniformităţii performanţelor

Monitorizare greutăţii în viu şi a uniformităţii performanţelor. Principii

Profitabilitatea depinde de maximizarea greutăţii păsării, întrunind îndeaproape greutatea standard specificată. Pentru acest lucru este nevoie de o creştere previzibilă şi uniformă.

Managementul de creştere depinde de cunoştiinţele din trecut, prezent şi de performanţele de creştere din viitor. Aceste cunostiinţe şi acţiuni ulterioare sigure pot fi obţinute numai dacă masurarea greutăţilor este precisă.

Predictibilitatea greutăţilor corporale în viu

Obţinerea de informaţii precise asupra greutăţilor corporale în viu şi asupra coeficientului de variabilitate (CV%) de la fiecare lot este esenţială în planificarea vârstei optime de sacrificare si pentru a avea un număr maxim de păsări cu greutatea dorită la sacrificare.

Pe măsură ce rata de creştere se măreşte iar vârsta de sacrificare devine tot mai timpurie, predicţia sporului în greutate pe o durată mai mare de două sau trei zile este mai puţin precisă. Pentru estimări precise şi predicţia greutăţii în viu la sacrificare este nevoie ca un număr mare de păsări (mai mare decât 100)să fie cântărit în mod repetat cât mai aproape de vârsta de sacrificare. În tabelul de mai jos este prezentat numarul de păsări care trebuie cântărite pentru a obţine o estimare precisă a greutăţii corporale în viu la loturi cu variabilitate diferită. Tabel 19: Numarul de păsări ce trebuie cântărite pentru a se obţine o estimare precisă în concordanţă cu uniformitatea lotului Uniformitatea lotului+

Uniforme (CV% = 8) Moderat uniforme (CV% = 10) Slab uniforme (CV% = 12)

NOTA +

++

Numarul de păsări ce trebuie cântărite++ 61 96 138

Calculată cu formula coeficientului de variabilitate (CV%; ex.: deviaţia standard/greutatea corporală medie x 100), cu cât valoarea obţinută este mai mare cu atât greutatea corporală a lotului va fi mai variabilă. Greutatea vie estimată ce trebuie cântărită va fi de +/- 2% din greutatea vie efectivă a lotului şi va fi corectă în proporţie de 95%.

Păsările pot fi cântărite folosind cântare manuale sau automate. Modificări neaşteptate ale greutăţii în viu pot indica faptul că există eroare de cantar sau defectarea acestuia. Trebuie să fie verificate în mod constant precizia şi repetabilitatea cantarelor.

77


Când folosiţi cântare manuale, păsările trebuie cântărite de cel puţin trei ori pe săptămână. De fiecare dată trebuie cântărite eşantioane egale de păsări din cel puţin două locuri în fiecare hală. Sistemele de cântărire automată trebuie plasate în locuri unde se strânge un numar mare de păsări şi în locuri unde păsările stau îndeajuns de mult pentru ca greutăţile să fie înregistrate. Masculii mai bătrâni şi mai grei tind să folosească mai rar cântarele automate, ceea ce face ca greutatea lotului să scadă. Rezultatele cântarelor automate trebuie verificate în mod regulat pentru rata de folosire (număr de cântăriri complete pe zi) iar greutatea vie medie obţinută trebuie verificată şi cu ajutorul cântarelor manuale cel puţin o dată pe săptămână. Estimarea geutăţii vii inexacte este rezultatul unor eşantioane de cântărire de mici dimensiuni. Puncte cheie • • • •

Numarul de păsări cântărite trebuie să fie suficient de mare. Păsările cântărite trebuie să fie reprezentative pentru întregul lot. Cântarele folosite trebuie să fie precise. Păsările trebuie cântărite frecvent şi corect pentru a asigura o predicţie corectă la sacrificare.

Uniformitatea lotului (CV%)

Se urmăreşte o distribuţie normală a greutăţii în viu la broiler. Variabilitatea unei populaţii (a unui lot) este descrisă de coeficientul de variabilitate (CV%) care reprezintă deviaţia standard a populaţiei exprimată procentual din medie. Loturile variabile vor avea un CV% ridicat iar loturile uniforme un CV% scazut.

Fiecare sex trebuie să aibă o distribuţie normală a greutăţii în viu. Loturile mixte vor avea un CV% mai mare decât loturile crescute separat pe sexe. (Consultaţi Figura 23 care se refera la un lot la finalul ciclului de producţie).

78


% din lot la o anumită greutate corporală în viu

Figura 23: Distributia greutăţii în viu la un lot de broileri nesexaţi 14

12 10

LEGENDA

8

Femele

6

Masculi

Nesexaţi

4 2 0

1,200

1,400

1,600

1,800

2,000

2,200

Greutate vie (grame)

2,400

2,600

2,800

Figura 24 arată distribuţia greutăţii în viu la diferite valori ale uniformităţii (CV%) pentru trei loturi sexate, toate atingand greutatea corporală dorită de 1900 g. Se poate observa că distribuţiile greutăţilor în fiecare lot în parte sunt destul de diferite.

Cu cât CV%-ul este mai mic cu atat lotul va fi mai puţin variabil şi astfel mai multe păsări vor atinge greutatea dorită. Figura 24: EfectulCV%-ului asupra intervalului de greutate în viu într-un lot de broileri sexaţi % din lot în intervalul de greutate vie

14

12 10

LEGENDA

8

CV% = 8 CV% = 10 CV% = 12

6 4 2 0

1,300

1,500

1,700

1,900

2,100

Greutate vie (grame)

2,300

2,500

2,700

Date lot: - Lot sexat (masculi sau femele) - Greutatea medie în viu 1,900g

Procentul de păsări care ating greutatea standard este corelat cu mărimea intervalului de greutate permis pentru standardul şi variabilitatea lotului. Astfel dacă este dorit un interval de greutate de 1800-2000 g, chiar şi la un CV% de 8, doar 58% din păsări vor atinge greutatea corporală dorită (Figura 25). 79


Înţelegerea acestor principii ale variabilităţii biologice, reprezintă baza pentru o planificare eficientă în fabricile de procesare. Figura 25: Efectul CV%-ului asupra procentului de păsări ce se află în intervalul de greutate recomandat % din lot în intervalul de greutate vie

100 90 80 70 60 50 40 30

LEGENDA

20

10

0

1,800-2,000 g

1,700-2,100 g

Intervalul de greutate vie recomandată

1,600-2,200 g

Puncte cheie

• Păsările din loturile mai uniforme au şanse mai mari să atingă greutatea vie recomandată. • Variabilitatea performanţelor măreşte CV%-ul lotului, ceea ce influenţează atât profitabilitatea lotului cât şi eficienţa fabricilor de procesare. • Minimizaţi variabilitatea lotului prin monitorizarea uniformităţii lotului. • Loturile uniforme (cu CV% scăzut) sunt mai previzibile în performanţe decât loturile neuniforme.

Creşterea separată pe sexe

Numărul păsărilor care ating greutatea vie recomandată sau sunt aproape de media lotului poate fi dedus din CV%-ul lotului respectiv.Se pot obţine îmbunătăţiri ale uniformităţii prin creşterea loturilor în populaţii sexate încă de la populare. Loturile pot fi sexate prin tehnica de sexare după penaj, care este descrisă în Anexa 4. Avantajele creşterii separate pe sexe pot fi exploatate cel mai bine atunci când masculii şi femelele sunt cazate în hale diferite. Astfel se poate lucra mai uşor cu ambele sexe în ceea ce priveşte furajarea, lumina şi densitatea de populare.

Masculii cresc mai repede, au o conversie a furajului mai bună şi au mai puţină grăsime în carcasă, comparativ cu femelele. Un program de furajare trebuie implementat separat pentru ambele sexe. Cea mai folosită metodă este cea de a folosi acelaşi furaj pentru ambele sexe, dar 80

CV% = 8 CV% = 10 CV% = 12


cu diferenţa că femelele primesc furajul de finisare mai devreme (ex: înainte de 25 de zile). Este recomandat ca durata sau cantitatea de furaj Starter sa fie menţinută în acelaşi mod pentru ambele sexe pentru a asigura o dezvoltare timpurie adecvată. Pentru mai multe informaţii despre furajarea separată pe sexe vă rog consultaţi reprezentanţii Aviagen locali.

Masculii pot fi avantajaţi de un program de lumină modificat dacă sunt sacrificaţi la greutăţi mai mari comparativ cu femelele. Deci, acolo unde se populează cu loturi separate pe sexe, dar în aceeaşi hală împărţită în două, cu microclimat şi furaj comun, trebuie acordată atenţie în special pentru optimizarea managementului creşterii unui sex, dar fără a-l limita pe celălalt. Puncte cheie

• Minimizaţi variabilitatea lotului prin monitorizarea uniformităţii lotului. • Creşteţi păsările separat pe sexe pentru a reduce variabilitatea.

81


Note

82

Obiectiv

Un management corect în faza finală a procesului de producţie în vederea transportului în condiţii optime a broilerilor la procesator, asigurarea îndeplinirii cerinţelor de procesare şi menţinerea standardelor de bunăstare a păsărilor la un nivel ridicat. Pagini 85 85 86 90

83

Conţinut

Principii Pregătirea pentru prindere Prinderea Procesarea

MANAGEMENTUL PREPROCESĂRII

MANAGEMENTUL PREPROCESĂRII Secţiunea 6

ROSS MANUAL DE MANAGEMENT BROILER: Managementul Pre-Procesării

Managementul Pre-Procesării Principii

Calitatea păsării la vânzare poate fii substanţial influenţată prin proceduri manageriale la sfârşitul perioadei de creştere, la prinderea, manipularea şi transportarea păsărilor. O atenţie sporită asupra aspectelor cu privire la bunăstarea păsărilor în acest moment va avea beneficii nu numai asupra păsării în sine ci şi asupra caracteristicilor organoleptice ale cărnii.

Condiţiile de creştere influenţează randamentul carcasei şi incidenţa declasărilor în timp ce o gestionare inadecvată a eliminării furajului va determina o contaminare cu fecale şi microbiană a carcaselor în abator.

Există, deci, avantaje în menţinerea calităţii ridicate a broilerului prin atenţie amănunţită asupra managementului microclimatului şi asupra bunăstării păsărilor în timpul prinderii, manipularii între hală şi mijlocul de transport, în timpul transportului şi în abator. Este inevitabil ca păsările să piardă din greutate în perioada fără furajare înainte de abatorizare datorită golirii tractusului intestinal. Efectele pierderii în greutate a carcasei pot fi minimizate prin asigurarea faptului că această perioadă nu este excesiv de lunga.

Păsările private de furaj mai mult de 10 ore se vor deshidrata, bunăstarea va fi compromisă si vor avea randament scăzut al carcasei. Păsările de obicei pierd până la 0.5% din greutatea corporală proprie pe ora când sunt private de furaj până la 12 ore (cu apa eliminată numai dacă este absolut necesară). Dacă păsările sunt private de furaj mai mult de 12 ore pierderea în greutate se măreşte până la 0.75-1.0% din greutatea corporală pe oră. Această pierdere în greutate nu mai poate fi recuperată.

Pregătirea pentru prindere Lumina

În cazurile când creşterea a fost modificată prin aplicarea programelor de restricţie a luminii este absolut necesar să se revină la programul de 23 de ore de lumina (5-10 lucşi). Acest lucru va ţine păsările liniştite în timpul prinderii. Directivele europene pentru broiler cer ca păsările să beneficieze de o intensitate de 20 de luxi cu cel puţin trei zile înainte de depopulare. Furajul

Furajul trebuie restricţionat pentru o perioadă suficientă de timp înainte de sacrificare pentru a elimina riscul prezenţei reziduurilor farmaceutice în carne. Perioadele de retragere a furajului cu coccidiostatic şi alte produse medicamentoase sunt indicate în prospect şi trebuie respectate. Când depopularea (sacrificarea) se face parţial poate fi necesar ca păsările să fie ţinute pe programul de retragere al furajului o perioadă mai mare de timp decât cea stabilită înainte de sacrificare.

85


Furajul trebuie eliminat complet cu 8-10 ore înainte de momentul sacrificării pentru a reduce riscul contaminării cu fecale în abator. Această perioadă trebuie sa includă prinderea, transportul şi depozitarea păsărilor. Dacă perioada în care păsările nu dispun de furaj este prelungita atunci se va obţine un randament scăzut datorită apei absorbite de la nivelul ţesuturilor şi se acumulează în tractusul digestive. Incidenţa contaminării cu fecale poate fi de asemenea marită.

Prezenţa fecalelor apoase la broilerii care urmează a fi sacrificaţi este un indicator că păsările au fost ţinute o perioadă îndelungată de timp fără furaj. Mai sunt si alţi indicatori cum ar fi prezenţa unui fluid apos de culoare gălbuie în intestinul subţire şi aşternut în guşă şi pipotă. Dacă în dietă este inclus grâu întreg, acesta trebuie eliminat cu doua zile înainte de sacrificare, pentru a evita prezenţa grăunţelor în intestine. Apa

Trebuie asigurat acces nelimitat la apă pe o perioadă cât se poate de mare, putând fi oprită numai în caz de necesitate. Accesul la apă poate fi prelungit prin:

• Folosirea mai multor linii de adăpare. • Separarea păsărilor în ţarcuri. • Eliminarea progresivă a adăpătorilor. Puncte cheie

• Folosiţi un furaj de retragere (fără coccidiostatice) pentru a evita reziduurile din carne. • Asiguraţi trei zile de lumină (23 ore de lumină şi 1 oră de întuneric) pentru a evita problemele în timpul prinderii. • O eliminare corectă a furajului va asigura golirea sistemului digestiv înainte de începerea procesării, limitând astfel contaminarea cu fecale în timpul transportului. • Eliminaţi grâul întreg din raţie cu două zile înainte de sacrificare. • Amânaţi scoaterea adăpătorilor cât de mult posibil.

Prinderea

Prinderea şi manipularea vor produce stres broilerilor. Majoritatea cazurilor de declasare observate la sacrificare se datorează prinderii şi manipularii păsărilor. Prinderea trebuie planificată anticipat cu atenţie şi supervizată îndeaproape în toate etapele. Manipularea păsărilor, a utilajelor mecanice de prindere şi a motostivuitoarelor trebuie efectuată de personal calificat şi competent. Activitatea păsărilor trebuie minimizatăpentru a evita juliturile, zgârieturile si alte răni posibile. Mortalitatea în timpul prinderii şi transportului nu trebuie să fie mai mare de 0.1%. 86


Pre-prinderea

Calculaţi timpul necesar pentru prindere şi transport şi începeţi prinderea în funcţie de programarea sacrificării. Calculaţi numărul de cuşti şi de cărucioare necesare pentru transportul păsărilor înainte ca aceasta să înceapă.

Asiguraţi-vă că toate echipamentele folosite (inclusiv mijloace de transport, cuşti, rame de prindere şi plase), sunt curate, dezinfectate şi în stare bună de funcţionare. Cuştile stricate sau deteriorate pot leza păsările. Reparaţi, bătătoriţi şi nivelaţi terenul la intrarea în hală (şi alte drumuri secundare care duc spre hală) pentru a asigura o ieşire lină a camioanelor încărcate. Acest lucru va preveni vânătăile şi lezarea aripilor.

Eliminaţi aşternutul ud din hală, care poate îngreuna activitatea echipei de prindere şi înlocuiţi-l cu aşternut uscat. Ridicaţi tot echipamentul de furajare deasupra capului (doi metri), scoateţi-l din hală sau mutaţi-l pentru a evita obstrucţionarea păsărilor sau a personalului.

În halele mari separaţi păsările în ţarcuri pentru a evita aglomerarea acestora şi permiteţi accesul păsărilor la apă, dar nu imediat datorită procesului de prindere.

Oricând este posibil reduceţi intensitatea luminoasă în timpul prinderii pentru a reduce stresul. Pentru prinderea în timpul nopţii, ceea ce este de prefereat, intensitatea luminoasă din hală trebuie redusă la minim. Pentru prinderea în timpul zilei intensitatea luminoasă trebuie redusă cât se poate de mult. În toate cazurile intensitatea luminoasă trebuie să fie suficientă ca să permită o prindere corectă şi în siguranţă a păsărilor. S-a demonstrat că lumina albastră este cea mai indicată pentru acest lucru. Cele mai bune rezultate sunt obţinute atunci când păsările sunt lăsate să se liniştescă după ce intensitatea luminoasă a fost diminuată şi când este o agitaţie minimă. Folosirea de cortine opace pe uşile principale ale halei ajută la prinderea păsărilor în timpul zilei.

Deschiderea uşilor şi scoaterea păsărilor va afecta ventilaţia în halele cu microclimat controlat prin termostate de ambient. Sistemul de ventilaţie trebuie monitorizat şi ajustat în timpul procedurii de prindere pentru a reduce stresul la broiler şi pentru a preveni ridicarea temperaturii în hală. Prinderea

Păsările trebuie prinse şi ţinute de zona fluierelor (niciodată de coapse) pentru a micşora disconfortul, deteriorările şi rănirile care ar putea să apară dacă păsărilor li s-ar permite să se zbată sau să dea din aripi.

Păsările trebuie puse cu grijă în cuşti sau module, încărcându-le de sus în jos. S-a demonstrat că modulele provoacă mai puţin disconfort şi leziuni decât cuştile obişnuite.

87


Cuştile sau modulele nu trebuie niciodată umplute excesiv. În urma încărcării excesive a cuştilor/modulelor poate rezulta supraîncălzire, stres şi mortalitate ridicată. Numărul de broileri pe cuşcă sau modul trebuie redus în perioada caldă. Echipamentul de prindere folosit necorespunzător poate provoca stres şi leziuni broilerilor. Echipamentul mecanizat (exemplu: Figura 26) folosit pentru prinderea păsărilor trebuie folosit la viteze moderate pentru a preveni leziunile şi stresul la broiler. Niciodată nu aglomeraţi păsările şi nu le forţaţi să intre în ecipamentul de prindere. Aliniaţi corect deschiderea rampei echipamentului de prindere cu deschiderea cuştii sau modulului pentru a preveni rănirea păsărilor. Figura 26: Exemplu de dispozitiv mecanic de prindere a păsărilor

Transport

Timpul de transport trebuie să respecte legislaţia locală.

Păsările trebuie protejate împotriva factorilor de mediu nefavorabili în timpul transportului până la abator. Poate fi folosite ventilaţia, încălzirea şi/sau răcirea mijloacelor de transport dacă este nevoie. Vehiculele trebuie concepute pentru a proteja păsările de factorii de mediu nefavorabili. Stresul păsărilor poate fi micşorat când se folosesc trailere concepute pentru a putea asigura o ventilaţie adecvată.

În sezonul cald, luaţi în considerare folosirea de ventilatoare la încărcarea păsărilor în mijlocul de transport pentru a mişca aerul printre cuşti sau module. Lăsaţi cel puţin 10 cm între fiecare stivă de cuşti. Folosiţi ventilatoare şi pulverizatoare pentru a menţine o temperatură adecvată a păsărilor în timpul aşteptării pentru procesare. Stresul datorat căldurii se instalează foarte rapid atunci când mijlocul de transport staţionează, mai ales în sezonul cald sau când trailerul nu este echipat cu ventilatoare. Planul de rută trebuie să permită plecarea mijlocului de transport din fermă imediat ce s-a terminat încarcarea păsărilor iar pauzele de odihnă ale şoferului trebuie să fie scurte.

88


Descărcarea păsărilor la abator trebuie efectuală fără întârziere. Se cere ventilaţie suplimentară dacă întârzierea nu poate fi evitată.

În sezonul rece, încărcătura trebuie acoperită pentru a micşora curenţii de aer din timpul transportului. Verificaţi confortul păsărilor în mod frecvent. Livrarea

La abator trailerul trebuie parcat la adăpost şi orice prelată care ar putea restricţiona ventilaţie trebuie îndepărtată.

Spaţiile de depozitare din abator care pot asigura controlul ventilaţiei şi temperaturii sunt esenţiale pentru bunăstarea păsărilor. Spaţiile de depozitare trebuie sa fie prevăzute cu lumini, ventilatoare şi pulverizatoare. Acestea din urmă se vor folosi în timpul sezonului cald atunci când umiditatea relativă scade sub 70%. În perioadele excesiv de calde se poate pulveriza apă în paleţii ventilatoarelor pentru a ajuta evaporarea. În sezonul cald asiguraţi-vă că toate ventilatoarele şi pulverizatoarele sunt funcţionale în zonele de depozitare. Puncte cheie

• Folositi echipamentul de prindere în mod corespunzător. • Menţineţi o ventilaţie adecvată în timpul prinderii mecanizate pentru a reduce stresul. • Supervizaţi cu atenţie metodele de prindere şi manipulare a păsărilor pentru a reduce traumatismele şi leziunile la păsări. • Scoateţi sau ridicaţi orice obsacol, cum ar fi liniile de furajare şi adăpare înaintea începerii operaţiunii de prindere şi compartimentaţi halele mari pentru a evita rănirea păsărilor cauzată de aglomerarea acestora. • Reduceţi intensitatea luminoasă înaintea prinderii pentru a menţine păsările liniştite, pentru a reduce rănirea păsărilor şi stresul ulterior. • Ajustaţi numărul de păsări în cuşti şi module în funcţie de greutate şi de temperatura ambiantă. • Planificaţi traseul şi recepţia păsărilor. • Monitorizaţi bunăstarea păsărilor în mod continuu.

89


Procesare

O producţie foarte bună a unui număr maxim de carcase de cea mai bună calitate şi cu un randament bun depinde de însumarea activităţilor de creştere, prindere şi procesare efectuate coresunzător.

O planificare amanunţită şi o bună comunicare între fermă şi abator va avea ca rezultat eficienţa procesării. Managementul din fermă poate influenţa eficienţa operaţiunilor de asomare, deplumare şi eviscerare.

Pentru a diminua contaminarea cu fecale, degradarea carcaselor şi declasarea lor trebuie acordată atenţie suplimentară următoarelor aspecte: • • • • • •

Calitatea aşternutului. Densitate. Timpul de eliminare al furajului. Metode de prindere. Timpul de transport. Timpul de depozitare.

Puncte cheie

• Furnizaţi păsări curate procesatorului. • Menţineţi o calitate bună a aşternutului şi o grosime corespunzătoare pentru a diminua arsurile în zona fluierelor şi alte probleme de calitate a carcasei. • Zgârieturile pot să apară într-un număr considerabil când este depăşită densitatea de cazare, sau când spaţiile de furajare şi adăpare sunt inadecvate, mai ales când se foloseşte controlul iluminatului sau al furajării. • Procesarea trebuie să se realizeze în condiţii care să menţină bunăstarea păsărilor. • Micşoraţi timpii de transport şi de depozitare pentru a reduce stresul şi deshidratarea.

90


Note

91


Note

92

ANEXE

ANEXE Secţiunea 7

Pagina 95 98 101 102 103 104 106

93

Cuprins Anexa Anexa Anexa Anexa Anexa Anexa Anexa

1: Înregistrări ale producţiei 2: Tabele de conversie 3: Calculul eficienţei 4: Sexarea după pene 5: Clasificarea lunilor 6: Rezolvarea problemelor 7: Ratele de ventilaţie şi calculaţii

ROSS MANUAL DE MANAGEMENT BROILER: Anexe

Anexa 1. Înregistrări producţie

Păstrarea evidenţei şi analizele sunt esenţiale pentru determinarea efectelor modificarilor asupra nutriţiei, managementului, microclimatului şi a stării de sănătate. Înregistrările corecte ale producţiei sunt esenţiale pentru managementul eficient, evaluarea riscului, controlul sistemului şi răspunsul activ la problemele în dezvoltare.

Analiza şi interpretarea datelor de producţie (de ex. greutate în viu, eficienţa conversiei furajului şi mortalitatea) sunt esenţiale pentru îmbunătăţirea performanţei. Trebuie monitorizate igiena şi starea bolilor.

Este utilă deţinerea protocoalelor de operare standard (SOP) pentru toate procesele dintr-o activitate de creştere a broilerilor.Acestea trebuie să includă documentaţia procedurilor stabilite, înregistrări, analiza înregistrărilor şi sisteme de monitorizare.

Evidenţa necesară pentru producţia de broiler este detaliată în paginile următoare.

95


Tabel 20: Evidenţa necesară pentru producţia de broiler Eveniment

Înregistrări

Mortalitate

Zilnic. Săptămânal. Cumulată.

Popularea puilor

Medicaţie Vaccinare Greutate în viu

Furaj

96

Comentarii

Număr de pui de o zi. Lotul de origine şi vârsta lui. Data şi ora sosirii. Calitatea puilor.

Greutate în viu, uniformitate, număr morţi la sosire.

Data. Cantitate. Număr lot.

Conform indicaţiilor veterinare.

Înregistrare pe sexe dacă este posibil. Înregistrare reforme şi separat motivul reformării. Înregistrare post mortem mortalitate excesivă. Incidenţa leziunilor coccidiale va indica nivelul agresivităţii coccidiozei.

Data vaccinării. Tip vaccin. Număr lot. Data expirării.

Orice reacţie neaşteptată la vaccinare trebuie înregistrată.

Data livrării. Cantitate. Data începerii reducerii de furaj. Tip furaj.

Măsurarea corectă a furajului consumat este esenţială pentru a măsura conversia furajului şi pentru a determina costurile efective ale producţiei de broiler.

Greutatea în viu medie săptămânală. Uniformitatea săptămânală (CV%).

Măsurare mai frecventă este cerută când greutatea de sacrificare previzionată sau creşterea este modificată prin programul de lumină.


Tabel 20: (continuare) Evidenţa necesară pentru producţia de broiler Eveniment

Apă

Înregistrări

Consum zilnic.

Raportul apă furaj. Calitatea apei. Nivelul de clorinare.

Microclimat

Sacrificare

Informaţii din abator Curăţare Inspecţia halei

Temperatura: • Minimă zilnică. • Maximă zilnică. • Pe timpul demarajului, de 4 la 5 ori pe zi. • Aşternutul pe timpul demarajului. • Temperatura exterioară – zilnic. Umiditatea relativă – zilnic. Calitatea aerului. Calitatea aşternutului.

Comentarii

Punctaţi zilnic consumul sub formă de grafic, preferabil per hală. Fluctuaţia bruscă în consumul de apă este un indicator timpuriu al problemelor. Mineral şi/sau bacteriologic în special unde sunt utilizate puţuri forate sau rezervoare cu suprafeţedeschise de apă.

Trebuie monitorizată în mai multe locuri, mai ales în zona de demaraj a puilor. Sistemele automate trebuie verificate manual prin sondaj în fiecare zi. Ideal inregistraţi praful, CO2, NH3 sau cel puţin observaţi nivelurile de praf şi NH3.

Număr de păsări mutate. Ora şi data mutării.

Calitatea carcasei. Inspecţia stării de sănătate. Compoziţia carcasei. Tipul şi % confiscate. Total bacterii măsurate.

Ora înregistrării verificărilor zilnice.

După dezinfecţie, pot fi monitorizaţi salmonella, staphylococcus sau E. coli dacă este necesar.

97


Anexa 2. Tabele de conversie Lungimi 1 metru (m) 1 picior (ft) 1 centimetru (cm) 1 ţol (in)

Suprafaţă 1 metru pătrat (m2) 1 picior pătrat (ft2)

Volum 1 litru (l) 1 galon imperial (gal) 1 galon SUA (gal US) 1 galon imperial (gal) 1 metru cub (m3) 1 picior cubic (ft3)

Greutate 1 kilogram (kg) 1 livră (lb) 1 gram (g) 1 uncie (oz)

Energie 1 calorie (cal) 1 Joule (J) 1 kilocalorie pe kilogram (kcal/kg) 1 Megajoule pe kilogram (MJ/kg) 1 Joule (J) 1 picior-livră (ft-lb) 1 Joule (J) 1 Unitate Termică Britanică (BTU) 1 kilowat-oră (kW-h) 1 Unitate Termică Britanică (BTU) Presiune 1 livră pe ţol pătrat (psi) 1 livră pe ţol pătrat (psi) 1 bar 1 bar

1 Newton pe metru pătrat (N/m2) sau Pascal (Pa)

98

= = = =

3.281 picioare (ft) 0.305 metri (m) 0.394 ţoli (in) 2.54 centimetri (cm)

= 10.76 picioare pătrate (ft2) = 0.093 metri pătraţi (m2) = 0.22 galoane imperiale (gal) sau 0.264 galoane SUA (gal US) = 4.54 litri (l) = 3.79 litri (l) = 1.2 galoanae SUA (gal US) = 35.31 picioare cubice (ft3) = 0.028 metri cubi (m3) = = = =

2.205 0.454 0.035 28.35

livre (lb) kilograme (kg) uncii (oz) grame (g)

= = = = = = = = = =

4.184 Jouli (J) 0.239 calorii (cal) 4.184 Megajouli pe kilograme (MJ/kg) 108 calorii pe livră (cal/lb) 0.735 picior-livre (ft-lb) 1.36 Jouli (J) 0.00095 Unităţi Termice Britanice (BTU) 1,055 Jouli (J) 3,412.1 Unităţi Termice Britanice (BTU) 0.00029 kilowat-ore (kW-h)

= = = = = =

6,895 Newtoni pe metru pătrat (N/m2) sau Pascalis (Pa) 0.06895 bari 14.504 livre pe ţol pătrat (psi) 105 Newtoni pe metru pătrat (N/m2) sau Pascali (Pa) 100 kilopascali (kPa) 0.000145 livre pe ţol pătrat (lb/in2)


Anexa 2. (continuare) Tabele de conversie Densitate de populare 1 picior pătrat pe pasăre (ft2/pasăre) 10 păsări pe metru pătrat (păsări/m2) 15 păsări pe metru pătrat (păsări/m2) 20 păsări pe metru pătrat (păsări/m2) 1 kilogram pe metru pătrat (kg/m2) 15 kilograme pe metru pătrat (kg/m2) 34.2 kilograme pe metru pătrat (kg/m2) 40 kilograme pe metru pătrat (kg/m2) Temperatură Temperatura (°C) Temperatura (°F)

= = = = = = = =

10.76 păsări pe metru pătrat (păsări/m2) 1.08 picioare pătrate pe pasăre (ft2/pasăre) 0.72 picioare pătrate pe pasăre (ft2/pasăre) 0.54 picioare pătrate pe pasăre (ft2/pasăre) 0.205 livre pe picior pătrat (lb/ft2) 3.08 livre pe picior pătrat (lb/ft2) 7.01 livre pe picior pătrat (lb/ft2) 8.20 livre pe picior pătrat (lb/ft2)

= 5/9 (Temperatura °F - 32) = 32 + 9/5 (Temperatura °C)

Tabel 21: Tabel de conversie temperatură °C 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20

°F 32.0 35.6 39.2 42.8 46.4 50.0 53.6 57.2 60.8 64.4 68.0

°C 22 24 26 28 30 32 34 36 38 40

°F 71.6 75.2 78.8 82.4 86.0 89.6 93.2 96.8 100.4 104.0

Temperatura de operare

Temperatura de operare este definită ca fiind temperatura minimă a halei plus 2/3 din diferenţa dintre temperaturile maxime şi minime ale halei. Este important acolo unde sunt fluctuaţii semnificative ale temperaturii diurne. De ex. Temperatura minimă a halei 16°C. Temperatura maximă a halei 28°C.

Temperatura de operare = [(28-16) x 2/3] + 16 = 24°C.

99


Anexa 2. (continuare) Tabele de conversie Ventilaţie 1 un picior cubic pe minut (ft3/min) 1 metru cub pe minut (m3/hour)

Izolaţie

= 1.699 metri cubi pe oră (m3/hour) = 0.589 picioare cubice pe minut (ft3/min)

Valoarea U descrie cât de bine conduce căldura un material de construcţie şi este exprimat în waţi pe km pătrat pe grade centigrade (W/km2/°C).

Valoarea R evaluează proprietăţile izolante ale materialelor de construcţie, cu cât este mai mare valoarea R cu atât este mai bună izolaţia. Aceasta este măsurată în km2/W (sau ft2/°F/BTU). Izolaţie 1 picior pătrat pe grad Fahrenheit pe Unitate Termică Britanică (ft2/°F/BTU) 1 kilometru pătrat pe watt (km2/W)

Lumină

Lumină 1 lumen pe picior pătrat 1 lux

= 0.176 kilometri pătraţi pe watt (km2/W)

= 5.674 picioare pătrate pe grad Fahrenheit pe Unitate Termică Britanică (ft2/°F/BTU)

= 10.76 lucşi = 0.093 lumeni pe picior pătrat

O formulă simplă pentru a calcula numărul de lămpi necesare pentru o hală de broiler este următoarea: Numărul de lămpi+ = NOTĂ

Suprafaţa pardoselii (m2) x necesar maxim de lucţi

Wattajul lămpii x factor de corecţie K

+ Această formulă este utilizată pentru lămpi cu incandescenţă la o înălţime de 2 metri deasupra nivelului păsărilor. Lămpile fluorescente furnizează de 3-5 ori mai mulţi lucși pe watt decât lampile cu incandescenţă.

Factorul de corecţie K depinde de puterea lămpilor, după cum este prezentat mai jos. Tabel 22: Putere lampă și factori de corecţie K Putere lampă (Waţi) 15 25 40 60 100

100

Factor de corecţie K 3.8 4.2 4.6 5.0 6.0


Anexa 3. Calculul eficienţei Indice de eficienţă la broiler (PEF)+

Viabilitate x greutate vie în kg

Vârsta în zile x consumul specific de furaj

x 100

De ex. Vârsta 42 zile, greutate în viu 2,652 g Mortalitate 2.80%, Consumul specific de furaj 1.75 97,20 x 2,652 42 x 1,75

x 100 = 351

De ex. Vârsta 46 zile, greutate în viu 3,006 g Mortalitate 3.10%, Consum specific de furaj 1.83 96,90 x 3,006

NOTE

46 x 1,83

x 100 = 346

Cu cât valoarea este mai mare, cu atât este mai bună performanţa tehnică.

Acest calcul este bazat pe sporul mediu zilnic. Când se compară din diferite medii comparaţiile trebuie făcute la vârste similare de sacrificare. + Se mai numeşte şi Factor de eficienţă european (EEF)

101


Anexa 4. Sexarea după pene

Identificarea cocoşilor şi a puicuţelor la o zi poate fi realizată cu uşurinţă în staţia de incubaţie deoarece cei mai mulţi hibrizi broiler Ross sunt sexabili după penaj. La broilerii sexabili după pene, puii cu dezvoltare rapidă a penelor sunt femele, iar cei cu dezvoltare înceată sunt cocoşi. Tipul dezvoltării penajului este identificat prin observarea relaţiei dintre, remigele de acoperire (stratul superior) şi remigele primare (stratul inferior) care se găsesc pe jumătatea exterioară a aripii. La cocoşii cu dezvoltare înceată a penajului remigele primare sunt de aceeaşi lungime sau mai scurtă decât remigele de acoperire, vezi în figura de mai jos. Figura 27: Penele de pe aripa cocoșului broiler Ross

Remige primare de aceeaşi lungime

Remige primare mai scurte

102


La femelele cu dezvoltare rapidă a penajului remigele primare sunt mai lungi decât remigele de acoperire, vezi figura de mai jos. Figura 28: Penele de pe aripa puicuţei broiler Ross

Remige primare mai lungi

Anexa 5. Clasificarea lunilor

Tabel 23: Clasificarea lunilor cu referire la emisferele de nord și de sud Primăvara E.N. E.S. Martie Septembrie Aprilie Octombrie Mai Noiembrie

NOTĂ

E.N. Iunie Iulie August

Vara

Toamna E.S. E.N. E.S. Decembrie Septembrie Martie Ianuarie Octombrie Aprilie Februarie Noiembrie Mai

Iarna E.N. E.S. Decembrie Iunie Ianuarie Iulie Februarie August

E.N. – Emisfera nordică E.S. – Emisferasudică

103


Anexa 6. Rezolvarea problemelor Tabel 24: Rezolvarea problemelor Problema

Mortalitate timpurie ridicată (>1% în prima săptămână).

Mortalitate ridicată (post 7 zile).

Cauze posibile

Calitate slabă a puilor. Demaraj incorect. Boală. Apetit.

Boli metabolice (ascite, sindromul morţii subite). Boli infecţioase. Probleme cu picioarele.

Creştere timpurie şi uniformitate slabe.

Nutriţie. Calitatea puilor. Condiţii de mediu.

Creştere şi uniformitate slabe şi târzi.

Apetit.

Ingestă redusă de nutrienţi. Boli infecţioase. Condiţii de mediu.

104

Acţiune

Verificaţi practica de incubaţie şi igiena oului. Verificaţi transportul puilor. Reglaţi eleveuzele. Analize post mortem pe puii morţi, cereţi sfatul veterinarului. Măsuraţi şi atingeţi cerinţele privind nivelurile de umplere a guşii. Verificaţi ratele de ventilaţie. Verificaţi reţetele de furaj. Evitaţi ratele de creştere timpurie excesive. Verificaţi ventilaţia din staţia de incubaţie. Stabiliţi cauza (post mortem). Cereţi sfatul veterinarului pentru medicaţie şi vaccinare. Verificaţi consumul de apă. Verificaţi nivelurile din dietă ale calciului, fosforului şi vitaminei D3. Utilizaţi programele de lumină pentru creşterea activităţii păsărilor.

Verificaţi raţia de starter-disponibilitatea şi calitatea fizică şi nutritională. Verificaţi sursa de apă-disponibilitate şi calitate. Verificaţi procedurile din staţia de incubaţie: igiena oului, depozitare, condiţii de incubare, timpul de ecloziune, timpul şi condiţiile de transport. Verificaţi profilele de temperatură şi umiditate. Verificaţi lungimea zilei. Verificaţi calitatea aerului- CO2, praf, rata de ventilaţie minimă. Verificaţi stimularea slabă a apetitului-proporţie redusă a păsărilor cu guşa plină. Verificaţi reţeta şi calitatea fizică şi nutriţională a furajului. Verificaţi ingesta de furaj şi accesibilitatea. Restricţionare timpurie excesivă. Program de lumină prea restrictiv. Vezi mortalitatea ridicată. Verificaţi ratele de ventilaţie. Verificaţi densitatea de populare. Verificaţi temperaturile din hală. Verificaţi disponibilitatea apei şi a furajului.


Tabel 24: (continuare) Rezolvarea problemelor Problema

Calitate slabă a aşternutului.

Conversie slabă a furajului.

Cauze posibile Nutriţie.

Microclimat.

Boală infecţioasă. Creştere slabă.

Mortalitate ridicată (în special mortalitate târzie). Risipă de furaj. Microclimat.

Acoperire slabă cu pene. Declasare în abator.

Boală infecţioasă. Nutriţie. Microclimat. Nutriţie.

Ascite. Pustule şi Arsuri (ex.:arsuri ale zonei articulaţiei tibio-tarsometatarsiană). Vânătai şi fracturi. Zgârieturi.

Boala Oregon (cunoscută de asemenea ca miopatie sau boala muşchiului verde). Grăsime excesivă.

Acţiune

Grăsimi de calitate slabă în reţetă. Exces de săruri în reţetă. Exces de proteină în reţetă. Grosime insuficientă a aşternutului la demaraj. Material de aşternut necorespunzător. Aşezarea şi reglajul adăpătorilor (probleme cu risipa de apă). Umiditate prea ridicată. Densitate de populare prea ridicată. Ventilaţie insuficientă. Cauzând enterite, cereţi sfatul veterinarului. Se observă creştere timpurie slabă, creştere târzie slabă. Se observă mortalitate ridicată.

Verificaţi reglajele/ajustările hrănitorilor. Permiteţi păsărilor să golească hrănitorile de două ori pe zi. Verificaţi ca temperatura halei să nu fie prea joasă. Se observă mortalitatea ridicată. Verificaţi calitatea şi reţeta furajului. Verificaţi dacă temperatura halei nu este prea ridicată. Verificaţi conţinutul şi echilibrul de metionină şi cistină.

Se observă mortalitate ridicată. Verificaşi densitatea de populare. Verificaţi calitatea aşternutului. Creşteţi activitatea păsărilor (de ex. programele de furajare şi lumină). Verificaţi procedurile de manipulare, cântărire şi prindere. Stimulare luminoasă excesivă. Verificaţi procedurile de cântărire şi prindere. Verificaţi accesul la furaj şi apă. Păsări deranjate excesiv pe timpul creşterii de ex. la depopulare parţială, cântărire, etc. Distribuţie slabă a furajului. Verificaţi echilibrul nutriţional al recepturii de furaj. Verificaţi temperatura halei să nu fie prea ridicată.

105


Anexa 7. Rate de ventilaţie şi calculaţii

Tabel 25: Rate de ventilaţie (pe pasăre) pentru temperaturi între-1 și 16°C Greutate în viu (kg) 0.050 0.100 0.200 0.300 0.400 0.500 0.600 0.700 0.800 0.900 1.000 1.200 1.400 1.600 1.800 2.000 2.200 2.400 2.600 2.800 3.000 3.200 3.400 3.600 3.800 4.000 4.200 4.400

NOTE

Rată minimă de ventilaţie (m3/oră) 0.074 0.125 0.210 0.285 0.353 0.417 0.479 0.537 0.594 0.649 0.702 0.805 0.904 0.999 1.091 1.181 1.268 1.354 1.437 1.520 1.600 1.680 1.758 1.835 1.911 1.986 2.060 2.133

Rată maximă de ventilaţie (m3/oră) 0.761 1.280 2.153 2.919 3.621 4.281 4.908 5.510 6.090 6.653 7.200 8.255 9.267 10.243 11.189 12.109 13.006 13.883 14.420 15.585 16.412 17.226 18.028 18.817 19.596 20.365 21.124 21.874

Pentru explicaţii suplimentare consultaţi Secţiunea 4, Adăpost şi microclimat. Rata de ventilaţie minimă este cantitatea de aer necesar pe oră pentru a furniza oxigen suficient păsărilor şi să menţină calitatea aerului. Rata de ventilaţie maximă în adăposturi cu microclimat controlat în climate temperate este cantitatea de aer necesară pe oră pentru a elimina căldura produsă de păsări astfel ca această temperatură din interiorul clădirii este menţinută la maxim 3°C peste temperatura exterioară. Ratele de ventilaţie maximă vor fi depăşite când se va folosi pierderea de căldură prin convecţie pentru răcirea păsărilor de ex.: ventilaţia tunel. Sursa: Serviciul Englez de Consultanţă şi Dezvoltare a Agriculturii

106


Calcularea reglajelor temporizatorului ventilatorului de minimă ventilaţie

Pentru a determina intervalul de reglare a temporizatorului ventilatorului pentru obţinerea ventilaţiei minime sunt efectuaţi paşii următori: Obţineţi rata corectă de minimă ventilaţie după cum este recomandat în Tabelul 25. Ratele exacte vor varia în funcţie de hibrid, sex şi pentru fiecare hală individuală în parte. Consultaţi producătorul şi reprezentantul de service local Aviagen pentru mai multe informaţii specifice. Ratele date în Tabelul 25 sunt pentru temperaturi între -1 and 16°C; pentru temperaturi mai joase este necesară o rată uşor mai joasă şi pentru temperaturi mai mari o rată usor mai ridicată. Calculaţi rata totală de ventilaţie cerută pentur hală(total metri cubi pe oră (mch)) ca: Total minimă ventilaţie

=

Rata de minimă ventilaţie Numărul de păsări x pe pasăre din hală

Calculaţi procentul de timp pentru acţionarea ventilatoarelor astfel: Procent de timp

=

Ventilaţie totală necesară

Capacitate totală a ventilatoarelor utilizate

Înmulţiţi procentul de timp necesar cu ciclul total al temporizatorului ventilatorului pentru a da timpul pe care îl solicită ventilatoarele pentru a fi pornite în fiecare ciclu.

107


Calcularea timpilor de lucru a ventilatoarelor

Pasul 1: Se calculează rata totală de ventilaţie necesară pentru hală (total metri cubi pe oră (mch)) Ventilaţia minimă Rata minimă de ventilaţie = x totală per pasăre

Numărul total de păsări din hală

Exemplu: O hală de 30,000 broileri cu o greutate de 800 g la ovârstă de 20 de zile. Rata minimă de ventilaţie per pasăre este de 0.594 mch (Consultaţi Tabelul 25). Necesarul total de ventilaţie este 0.594 cmh x 30,000 păsări = 17,820 mch. Pasul 2: Se calculează procentul de timp pentru funcţionare a ventilatoarelor

Presupunând combinaţia de ventilatoare utilizate pentru ventilaţia de minim, de exemplu: trei ventilatoare de 91 cm, fiecare cu o capacitate de 16,978 mch, procentul de timp necesar ventilatoarelor să funcţioneze cu scopul de a atinge rata totală de ventilaţie necesară trebuie să fie calculat. Procentul de timp =

Necesarul total de ventilaţie

Capacitate totală a ventilatoarelor utilizate

Exemplu: Presupunând că utilizăm trei ventilatoare de 91 cm fiecare cu o capacitate de 16,978 mch. Capacitatea totală a ventilatoarelor = 16,978 mch x 3 = 50,934 mch. Procentul de timp = 17 820 mch ÷ 50,934 mch = 0.35 = 35%. Prin urmare, cele trei ventilatoare de 91 cm vor trebui să funcţioneze 35% din timp. Pasul 3: Presupunând că utilizăm un temporizator de cinci minute, stabilirea timpului de funcţionare se calculează prin înmulţirea procentului de timpul necesar cu ciclu total de timp de cinci minute (300 secunde) al ventilatorului.

Exemplu: Utilizând trei ventilatoare de 91 cm. 35% din cinci minute (300 secunde) = 1.75 minute sau 105 secunde. Ventilatoarele vortrebui să funcţioneze 105 secunde în fiecare ciclu de cinci minute (300 secunde). (105 secundefuncţioneză + 195 secunde pauză = ciclu de 300 secunde).

108

ROSS MANUAL DE MANAGEMENT BROILER: Index cuvinte cheie

Index cuvinte cheie

Abaterea standard; uniformitatea corporală Acoperirea cu penaj

Activitatea de furajare

Adăpători cu picurători, linii Aer, calitatea aerului Agenţii patogeni

66

15, 17, 19, 21, 36, 37

16, 18, 48, 49, 55, 60 13, 43, 45, 70

Amestecarea puilor

Aminoacizi digestibili esenţiali, ingrediente Aminoacizi Amoniac

Apometre

56, 86 86

14, 15, 32, 34, 44, 48, 49, 56, 97

Articulaţia tibio-tarso-metatarsiană, arsuri la nivelul articulaţiei tibio-tarso-metatarsiană Ascite

Aşternut umed

35

48, 90

55, 66, 104, 105

17, 35, 58, 65, 70

Aşternut

13, 44, 47, 48, 49, 69, 86, 90

Aşterut; în guşă, pipotă Barieră, gard Biosecuritate

86 43

43, 46, 48, 49

Boala de Oregon

105

Boală metabolică

49

Boală provocată de protozoare Boală

Boli fungice

31, 32

27, 32 12, 45

Apă; în excreţii, excremente Apă

15

16, 32, 55

Anticorpi

Apă; înlăturare

78

105

49

14, 43, 46, 50, 70, 95, 104, 105

49

Boli parazitare

49

Boli toxice Boli virale

Bunăstare Calciu

49

49, 67, 85, 89, 90

Calitarea aşternutului Calitatea furajului Calitatea puilor

Cantitatea de carne de la nivelul pulpele Cantitatea de lumină în lumeni

Caracteristici organoleptice ale cărnii de păsăre

46, 49 28, 34

32, 55, 105 30

12, 104 66

68 85

Carcasă; calitate, declasare, randament

66, 68, 85, 90

Căldură radiantă

56, 57

Cântărire; frecvenţă

77

Cântărire; manual, auto

78

Clorură, Clor

28, 33, 45

Coeficient de uniformitate (CV%)

77, 78, 79

Coccidiostatice

Coeficient de variabilitate (CV%) combatere dăunătorilor Competiţia; furajarea Comportament

Compoziţia aşternutului

Confiscate la abatorizare Consumul de apă

Consumul de furaj, apetit Contaminare bacteriană

Contaminarea; aer, aşternut, furaj Controlul paraziţilor Controlul ventilaţiei Conversie furaj

Cortine laterale Cost furaj Creştere

Creşterea; demaraj Cupru

Curăţare; dezinfecţie Curenţi de aer, aer Cuşti

Date de producţie, înregistrări Debit, de apă Declasări

Densitate Densitate

Densitatea nutrienţilor Depopulare

Depozitare; timp, suprafaţă

78 43 38

18, 20, 22, 50, 62, 67

Condiţiile de mediu, modificări, control

Contaminare prin fecale

85

69

16, 50,63, 104 49

32, 34

18, 29, 31, 48, 50, 67, 104

32, 33, 38, 46, 49 86, 90

55, 69, 85 70 70

29, 38, 105 58, 59 29

29, 66, 104 29, 104 33

43, 45, 48, 97 16, 17 87, 88 95 35

85, 90, 105

19, 57, 70, 90 70 29

85, 97

13, 86, 89, 90

109


Index cuvinte cheie

Depumare; procesare Deşeuri; furaj

Dezhidratarea păsărilor

90

105

14, 17, 48, 85

Dezinfectarea mediului

13, 44, 48

Dezosări

28, 68

Diagnosticul de boală

50

Dimensiunea particulelor; furaj

30

Dispozitive de produs ceaţă

Distribuire normală, greutate uniformă

17, 57, 58, 63, 64, 88, 89 78

Distribuirea furajului

Duritatea apei, calitatea

Echipament de prindere

33

Efect de răcire al curentului de aer, viteză Efectivul de părinţi Eliminarea

39 86, 89

16, 58, 62, 89 12, 15

44

Energie Enzime

Evaporare, răcire Eviscerare

27 28

56, 57, 63, 64, 89

90

Femele

80

Ferme cu mai multe vârste

13

Ferme cu o singură vârstă Fibră Fier

Fitază

43 32

33, 34

32

Flapsuri, ventilaţie

58

Formă de prezentare a furajului, tipul 11, 29, 30, 31, 38 Fosfor

Fotoperioadă

Frontul de furajare, spaţii

28, 32 38, 68

15, 38, 49, 71, 90

Furaj

14, 15, 48, 49, 85, 96

Gaze

16, 55, 60

Garduri împotriva migrări

63

Gaze reultate în urma procesului de respiraţie Gălbenuş de ou

Grăsime la sacrificare Grăsimi/Uleiuri Grâu

110

55

11, 48 105

31, 32, 70 30, 86

Greutate vie

77, 79, 96

Greutatea vie cerută

79

Guri de admisie, ventilaţie

59, 60, 62, 63, 64, 66

Guşă, guşă plină

Hale cu deschidere laterală Hârtie

Hrănitoare tronconice

15, 48 58, 67

11, 14, 15, 19, 21, 38, 69

Igiena furajului Igienă

Indice de eficienţă la broiler (BPI) Indice de eficienţă la broiler (BPI) Infectat cu mucegai, tajas Ingesta de nutrienţi Inspecţia halei

Instruirea personalului de prindere Investigarea bolii

Iradiere cu Ultra Violete (UV) Izolare termică

Izolare; biosecuritate

Înălţimea liniei de furajare Înregistrări; performanţă

Lămpi cu incandescenţă Lămpi fluorescente

Leziuni la nivelul aripilor

Leziuni la nivelul membrelor Leziuni, prindere, procesare

Lotul de părinţi, efectivul de părinţi Lotul de părinţi, lotul donator Loturi de părinţi

11, 21, 38 44

48, 95 101 101 69

104 97 49 46 33

100 43 38

46, 50, 95 68 68

85, 87

39, 48, 104 86, 87, 105 48

12, 15 43

Lumină, program lumină, lucşi 14, 48, 49, 65, 66, 67, 68, 69, 100 Lumină; prindere Magneziu

Managementul de creştere Managementul incubaţie Managementul sexelor, separarea pe sexe Mangan

Manometru

Mărirea temperaturii

85, 86, 87, 89 33

77, 105 12

78, 80, 102 33 59

31


Index cuvinte cheie Medicaţie Mediu

85, 96

14, 17, 49, 55, 97, 105, 106

Microclimat controlat; hale

Microclimate controtale cu ajutorul termostatelor

12, 59 87

Microdimensiuni; ceaţă microelemente

65 28

Minerale

28, 32

Miopatie

105

Mini-adăpători

15, 21

Module

Monoxid, dioxid de carbon Mortalitate

Morţi la sosire

88

16, 55

12, 14, 50, 88, 96, 104

Muşchi de turbă; aşternut Nitrogen, nitraţi Nivelul de apă

48, 49 69

32, 33 36, 48

Nutriţie

104, 105

Oxigen

55

Ombilice; neresorbite

48

Pad-uri, răcire

63, 64, 65

Pardoseală,suprafaţa pardoselei

14, 69, 71

Paie; aşternut

Perioada de eliminare; medicamente în furaj

69

29, 85

Perioada de lumină, perioada de întuneric 65, 66, 67, 68, 69 pH apei

33

Pierdere de furaj, risipă, folosire

39

Pierdere de căldură sensibilă

Pierderea de căldură prin convecţie Pierderea de căldură

56 56, 58

Pierderea de umiditate pe parcursul incubaţiei

56

48

Pierderi de apă

32

Plumb

33

Pierderi; furaj

Populare cu pui de o zi Populatea cu pui Post-mortem Potasiu

Potenţial genetic

38 12

14, 96 50 28

11

Praf

30, 55, 69

Prelevarea de probe; pentru estimarea greutăţii

77

Pre-prindere

87

Presiunea apei

35

Prinderea

49, 86, 87, 89, 90

Procesare

49, 85, 90

Proteină brută

32

Proteină

27, 70

Pui asomaţi, taraţi

48

Pui slabi

48

Puţuri forate Puţuri; apă

32, 33

Randamentul de carne în carcasă Raport apă/furaj

Raportul apă - furaj Raportul furaj/apă Rate de ventilaţie Răcire, frig

Răcirea; microclimat Reflectoare; lumină

Reglarea temperaturii

Remige primare; pene Remige; pene Remorci

Respiratie

Retragere furaj, retragere Reţeta furajeră

Rezervoare; apă Rezervoare; apă

Reziduuri; în furaj

Rezolvarea problemelor Rozătoare; paraziţi

Rumeguş; aşternut

Sanitatizare; mediului Sare/sodiu Scarificare

Scădere în greutate

Schimbul de aer, debit Scurmare

33 30 34 34 37

59, 61, 106, 107, 108 17, 50, 62, 65, 88 58, 60, 62 66 55

102 102

87, 88

17, 50, 56 90 31 32 33

29, 86 104 43 69

44, 48, 49 32, 57, 70

77, 87, 89, 97 85

13, 16, 58, 60, 62, 63 105

111


Index cuvinte cheie Securitate, biosecuritate

48, 49

Senzori de temperatură

59, 61

Sindromul morţii subite

66, 104

Sediment; apă

34

Sexarea după penaj

102

Sistem automat de furajare, cântărire, ventilaţie

38, 55, 58

Sistem de împrejmuire Sistem de încălzire

Sisteme de demaraj, condiţii Sisteme de încălzire locală

87 17

14, 15, 18, 19, 20,21, 22, 48, 104 17, 18, 20

Sisteme de ventilaţie

Sisteme de ventilaţie tip tunel

55, 57, 60, 62, 87

Sisteme de ventilaţie tranzitorii

62, 63, 64 61, 62

Sistemele de adăpare 14, 15, 17, 19, 33, 34, 35, 36, 37, 48, 70, 71, 86, 89, 90 Sistemele de adăpare Sistemele de furajare Sistemul din hală Sodiu

Spaţiu; alocat per pasăre Spectru luminos

Starea de sănătate Statut imunologic

Staţia de incubaţie Stres termic Stres

Substanţe organice în apă Subţierea Sulfaţi

Sunetele produse de păsări Supraîncălzirea

34, 35

11, 14, 15, 19, 21, 38, 49, 87, 89 55, 57, 106 28, 33

47, 48, 49, 71 65, 66

43, 45, 68 12, 45 12, 48

31, 50, 56, 57, 89

49, 50, 56, 57, 86, 88 33 85 33 50 88

Tahipnee

56, 57

Tăvi, jgheab; furaj

15, 38

talaj; aşternut

Teci, paie tocate; aşternut Temperatura corporală 112

69 69 57

Temperatură reală

62

Temperatură; aşternut

14

Temperatură

14, 15, 16, 17, 18, 19, 22, 37, 48, 50, 55, 58, 60, 62, 72, 89

Temperatură; pasăre, demaraj

14

Termostate

59, 61

Testare microbiologică

50

Totul plin/totul gol

13

Transport

12, 13, 44, 85, 87, 88, 90

Transport

49

Transportare

49, 85, 86

Tulburări de creştere a scheletului

66

Tulburări enterice

32

Umiditate; mediu înconjurător Umiditatea relativă

48, 55, 60

14, 15, 16, 22, 48, 55, 57, 58, 63, 65, 69, 70, 72, 89

Uniformitatea lotului, variabilitate Vaccinare

Valoarea R

Vapori de apă, evaporare,

50, 80

12, 43, 46, 49, 96

100

Variabilitatea în greutatea corporală Vehicule Consultaţi Transport

55, 63

78, 79

Ventilatoare, utilizarea ventilatoarelor 16, 59, 61, 65, 66, 88, 107, 108 Ventilaţia de minim Ventilaţie

Ventilaţie naturală

16, 17, 49, 50, 55, 56, 57, 88

Vid sanitar

Vid; ventilaţie Vitamine Vizitatori

Vreme toridă

Weight bands, distributions Zinc

Zona plantară,Pododermatite Zonă de comfort

61 57 48 59 28 44

31, 37 77, 80 33

32, 71

49, 55, 62, 69, 89