... în masă, inovaţia vitală a lui Henry Ford, este cea care i-a permis automobilului
să se dezvolte într-o ...... Swift, Jonathan, Călătoriile lui Gulliver.Povestea unui ...
UNIVERSITATEA DIN ORADEA F A C U L T A T E A DE L I T E R E
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT cu titlul
DE LA GUTENBERG LA INTERNET. ISTORIA SCRISULUI ŞI CARTEA CA OBIECT DE REFLECTARE LITERARĂ
Conducător ştiinţific: Prof.univ.dr. Paul Magheru Doctorand: Sebastian Toda
O R A D E A 2009
CUPRINS
Argument..................................................................................................................1 Capitolul 1. Premisele tehnologice ale evoluţiei cărţii 1.1. O scurtă istorie a scrisului şi a cărţii.....................................................15 1.2. Evoluţia accelerată a tehnologiei..........................................................32 Capitolul 2. De la tablete de lut la memoria-hârtie a umanităţii 2.1. Înveşnicirea prin scris...........................................................................48 2.2. Monumentalizarea scrisului..................................................................57 Capitolul 3. Împotriva morilor de vânt 3.1. Sublima nebunie a lui Don Quijote.....................................................65 3.2. Destinul doamnei Bovary.....................................................................80 Capitolul 4. Mitul cărţii totale 4.1 Originile şi evoluţia mitului cărţii totale...............................................99 4.2. Cartea ca univers................................................................................110 4.3. Biblioteca, univers şi simbol al cunoaşterii absolute..........................120 Capitolul 5. Cartea şi cenzura 5.1. Cărţile şi flăcările...............................................................................137 5.2. Cărţile şi represiunea..........................................................................153 Capitolul 6. Alte valenţe ale reflectării literare a cărţii 6.1. Decadenţă şi estetism.........................................................................165 6.2.Filosofie şi cochetărie..........................................................................176 6.3. Spiritualitate şi materialism................................................................186 6.4.Anii luminoşi ai lui Abelard................................................................196 Capitolul 7. Computerul, internetul şi literatura 7.1. O scurtă istorie ...................................................................................206 7.2. Era informaţiei şi literatura canonică................................................217 Concluzii...............................................................................................................227 Bibliografie..........................................................................................................237
2
DE LA GUTENBERG LA INTERNET. ISTORIA SCRISULUI ŞI CARTEA CA OBIECT DE REFLECTARE LITERARĂ - Rezumatul tezei de doctorat După cum se precizează în paginile Argumentului, teza de doctorat De la Gutenberg la internet. Istoria scrisului şi cartea ca obiect de reflectare literară intenţionează să investigheze modul în care cartea a devenit un motiv literar sau un declanşator de ficţiune şi felul în care acest motiv este folosit în unele dintre cele mai reprezentative capodopere ale literaturii universale. Acest demers are ca scop desluşirea direcţiei în care se va tranşa disputa dintre carte şi noile medii de comunicare apărute în secolul douăzeci, al căror vârf de lance este reprezentat de către internet, medii care, în opinia multor analişti sociali, culturali sau massmedia, susţinuţi chiar de numeroase voci aparţinând peisajului criticii literare, pot schimba radical felul în care cultura umană este transmisă din generaţie în generaţie, existând posibilitatea, conform celor mai alarmiste dintre previziuni, ca vehiculul care s-a impus odată cu inventarea tiparului de către Johannes Gutenberg în zorii Renaşterii europene - cartea - să devină un obiect depăşit, o realizare tehnologică ameninţată cu dispariţia de către noile invenţii. Titlul lucrării face referire la cele două repere principale care vor defini cercetarea, şi anume inventarea tiparului de către meşteşugarul german Johannes Gutenberg, momentul de cotitură în istoria culturală a umanităţii care a precipitat apariţia epocii moderne, şi constituirea în ultimele două decenii ale secolului douăzeci a reţelei internaţionale de calculatoare denumită Internet, pas care în opinia multor analişti culturali reprezintă o schimbare de paradigmă la fel de însemnată ca cea provocată de tehnologia introdusă de tipograful din Mainz. Subtitlul circumscrie obiectul investigaţiei, care este reprezentat de căutarea prezenţei cărţii în literatura universală (reflectarea literară), pentru ca această prezenţă să fie folosită ca un indicator al rolului cultural al acesteia, în contextul mai larg al istoriei scrisului, care oferă o perspectivă de ansamblu asupra schimbărilor culturale ce au avut loc deja în istoria umanităţii şi poate oferi indicii preţioase asupra acelora care se prefigurează în lumea contemporană. Din titlu se desprind şi cele mai importante concepte operaţionale ale lucrării: galaxia Gutenberg, internet, reflectare literară, capodoperă, computer, metaforă, simbol, ale căror sensuri vor fi aprofundate în cele opt capitole ale tezei. Alegerea temei este motivată de un interes personal, stârnit odată cu identificarea prezenţei cărţii în multe dintre capodoperele literaturii universale după apariţia şi implementarea pe scară largă a tiparului cu caractere mobile în secolul al cincisprezecelea, dublat de observarea lipsei unei abordări venite din domeniul cercetării literare a controversei apărută pe scena culturală mondială în ultimii ani privind soarta cărţii într-o lume asaltată de proliferarea accelerată a unor noi mijloace de comunicare, precum computerul şi internetul.
3
Actualitatea temei este legată de contextul social cultural actual şi de dezbaterile pe care acesta le-a stârnit în cercurile literare internaţionale privind posibila înlocuire a cărţii cu noile mijloace computerizate de transmitere a informaţiei. Ipoteza investigaţiei porneşte de la premisa că literatura reprezintă un mediu care oglindeşte fidel schimbările culturale, putând fi folosită ca tărâm de cercetare în ceea ce priveşte destinul cărţii la început de mileniu trei. Originalitatea lucrării se conturează prin abordarea rolului cărţii pentru cultura umană şi a destinului acesteia din perspectiva analizei literare. Aceste probleme au fost şi sunt abordate din diferite perspective, începând de la cele istorice şi sociologice şi terminând cu cele filosofice, lipsind însă o apropiere de temă din direcţia literaturii comparate. Aria de cercetare este legată de obiectivele tezei de doctorat De la Gutenberg la internet. Istoria scrisului şi cartea ca obiect de reflectare literară. Lucrarea îşi propune să demonstreze că după inventarea tiparului şi pătrunderea cărţii în conştiinţa publicului european şi apoi a celui de pe alte continente, aceasta se regăseşte la loc de cinste în paginile de ficţiune create de unii dintre cei mai valoroşi scriitori, prezenţa sa în câteva dintre capodoperele literaturii universale legitimând-o în ochii consumatorului de literatură ca cel mai important vehicul de transmitere a culturii şi fiind în acelaşi timp cea mai vie dovadă pentru rolul de necontestat pe care l-a avut în conştiinţa colectivă a ultimelor cinci veacuri, pentru că literatura este fără îndoială una dintre oglinzile care reflectă cu cea mai mare fidelitate această conştiinţă. Cei care îşi pun întrebări în legătură cu gradul în care cartea mai este prezentă în conştiinţa maselor în ultimele cinci decenii, marcate de invazia altor mijloace de comunicare în masă, pot căuta răspunsuri legate de prezenţa cărţii în literatură în secolele următoare apariţiei tiparului, în care se poate vorbi despre carte în forma pe care o cunoaştem în prezent, şi în ultimele decenii, care coincid cu perioada de dezvoltare a computerului şi internetului. Această teză de doctorat intenţionează să analizeze prezenţa cărţii în unele dintre cele mai reprezentative capodopere ale literaturii lumii, perioada avută în vedere fiind cea care se întinde de la Renaştere, momentul în care poate fi datată invenţia tiparului modern de către Johannes Gutenberg, invenţie ce reprezintă şi certificatul de naştere al cărţii în accepţiunea modernă a termenului, până în prezent, momentul care marchează, în opinia multor cercetători, un punct de cotitură în istoria cărţii. Teza are în vedere opere în proză (romane sau nuvele) ale unor scriitori reprezentativi ale literaturii europene şi americane, a căror arhitectură este organizată în jurul unei cărţi citite de personaje sau care fac referire la carte în mod direct, folosind-o ca simbol sau metaforă centrală a naraţiunii, luându-se în considerare şi câteva opere poetice, acolo unde cercetarea necesită acest lucru. Prezenţa cărţii în toate aceste lucrări demonstrează că literatura, încă din zorii perioadei sale moderne, arată o preocupare pentru carte, reflectând-o în unele din operele sale reprezentative, preocupare care poate face lumină în disputa modernă privind cursul pe care îl poate lua istoria cărţii. Lucrarea nu îşi propune o tratare
4
exhaustivă a temei, ci abordarea unui eşantion reprezentativ de opere care să permită demonstrarea dincolo de orice dubiu a ideii centrale a tezei. Metoda principală folosită în cercetare este cea comparatistă, aceasta fiind cea mai potrivită demersului căutării unor similarităţi menite să evidenţieze prezenţa cărţii în operele analizate. Resursele bibliografice reflectă preocuparea pentru o documentare cât mai minuţioasă, fiind consultate, pe lângă operele beletristice propriu-zise, lucrări de specialitate sau interdisciplinare, dicţionare, articole, sau pagini web relevante pentru direcţia investigaţiei, aparţinând atât spaţiului cultural românesc, cât şi celui internaţional. Lipsa din acest peisaj bibliografic a unei abordări similare cu cea a acestei teze este de natură să încurajeze cercetarea. Structura lucrării a fost concepută în mod necesar în două părţi: una teoretică şi una de cercetare literară. Datorită faptului că disputa actuală privind soarta culturală a cărţii se duce între specialişti aparţinând unor domenii diferite ale cunoaşterii şi creativităţii umane, precum literatura, istoria, antropologia, sau tehnologia informaţiei, partea teoretică a tezei trebuie să ţină cont de direcţiile lansate de aceste discipline, analizând temeiul posibilităţii dispariţiei cărţii din punct de vedere ştiinţific prin apelarea la teoriile de ultimă oră din aria evoluţiei tehnologiei. Partea de cercetare reprezintă interpretarea şi analiza inedită a capodoperelor literaturii universale a ultimelor cinci secole din perspectiva prezenţei cărţii şi a noilor tehnologii de comunicare în paginile acestora, pentru a se putea trage o concluzie privind rezultatul înfruntării dintre ele, ce constituie subiectul unor aprinse dezbateri contemporane. Selecţia romanelor, nuvelelor sau a operelor în versuri este operată ţinându-se cont de dezideratul ca, dacă este posibil, toate să constituie capodopere incontestabile ale literaturii universale, acest criteriu uşurând analizarea rolului cărţii, şi apoi al computerului, în cultura mondială. Organizarea pe capitole ţine în primul rând cont de anumite afinităţi intrinseci ale operelor analizate, dintre care cea mai importantă este reflectarea literară a cărţii în paginile acestora, luându-se în considerare şi criteriul cronologic, acolo unde este posibil şi cercetarea o cere. Primul capitol reprezintă fundamentul teoretic al celorlalte şase, oferind o examinare ştiinţifică a temei. Al doilea capitol şi ultimul, cel cu numărul şapte, le încadrează pe cele patru care alcătuiesc „miezul” lucrării între reperele sugerate de titlul tezei: istoria scrisului, ce culminează cu invenţia lui Gutenberg, şi perioada modernă caracterizată de proliferarea noilor mijloace de comunicare „rivale” cărţii, a cărui vârf de lance este internetul. Capitolele delimitate de aceste borne urmăresc conturarea importanţei culturale a cărţii, de la intrarea acesteia în paginile primei capodopere a literaturii moderne, la crearea unui adevărat mit al cărţii, ce reprezintă catalizatorul unor capodopere atât în mod direct cât şi datorită cenzurii provocate de prea marea sa anvergură, având ecouri care reverberează în lumea literară până la sfârşitul secolului douăzeci. În primul capitol al tezei, intitulat Premisele tehnologice ale evoluţiei cărţii, s-a urmărit probarea din punct de vedere ştiinţific a temeiniciei afirmaţiei rostite din ce în ce mai des în ultimele decenii de către voci din toate domeniile vieţii 5
culturale, conform căreia cartea ar putea să dispară de pe scena culturală din cauza proliferării altor mijloace de comunicare mai bine adaptate la cerinţele societăţii moderne şi la ritmul din ce în ce mai rapid în care se desfăşoară existenţa cotidiană a populaţiei lumii la început de mileniu trei. Ca orice tehnologie, scrisul începe să se dezvolte de la o fază rudimentară către forme din ce în ce mai eficiente. De-a lungul evoluţiei sale, el a trecut prin trei mari stadii de dezvoltare: scrierea sintetică (ideografică), scrierea analitică (de cuvinte) şi scrierea fonetică (alfabetică). La fel ca scrisul, şi suporturile sale grafice cunosc o evoluţie cronologică de-a lungul epocilor istorice, trecându-se de-a lungul veacurilor de la inscripţiile de pe pietrele funerare, de pe zidurile templelor şi ale piramidelor şi de pe diferitele monumente ale diverselor civilizaţii la papirusul egiptean şi apoi la hârtia folosită în prezent pentru cărţile tipărite. O perspectivă de ansamblu asupra evoluţia acestor suporturi grafice, printre care se numără şi cartea, sugerează faptul că ciclul de viaţă al acesteia prezintă similarităţi cu cel pe care îl urmează toate tehnologiile create de om. Analizând acest aspect, cercetătorul american Raymond Kurzweil ajunge în lucrarea The Age of Spiritual Machines:When Computers Exceed Human Intelligence la concluzia că evoluţia tehnologică a ultimelor secole este una accelerată, fapt ce ar putea avea consecinţe şi asupra ciclului de viaţă al cărţii, care nu poate fi foarte diferit de cele şapte etape distincte specifice evoluţiei oricărei tehnologii, demne de luat în seamă de către o investigaţie ce îşi propune să facă lumină asupra destinului cultural al cărţii. În prima etapă, cea precursoare, premisele noii tehnologii există şi visătorii sau vizionarii contemplează posibila alăturare a acestor elemente pentru a crea tehnologia. Această fază nu trebuie confundată cu cea a invenţiei, pentru că visarea şi contemplarea nu se află pe picior de egalitate cu realizarea concretă a unui lucru, chiar dacă ideile vizionarilor sunt consemnate sau schiţate sub formă scrisă. Leonardo da Vinci a desenat în caietele sale schiţe convingătoare ale unor aparate de zbor sau ale unor automobile, dar, în ciuda acestui fapt, marele vizionar italian nu este considerat inventatorul acestora. A doua etapă, una care se bucură de mare respect în cultura noastră, estre invenţia, o etapă foarte scurtă, similară în ceea ce priveşte unele aspecte cu procesul naşterii după o perioadă îndelungată de travaliu. În timpul acestei etape, curiozitatea, determinarea şi aptitudinile ştiinţifice ale inventatorului se combină cu ingeniozitatea sa, astfel încât acesta reuşeşte să utilizeze diferite metode de lucru într-o manieră inedită, pentru a da naştere unei noi tehnologii. A treia etapă este dezvoltarea tehnologiei, în cadrul căreia invenţia este protejată de susţinătorii ei fervenţi, printre care se numără, de cele mai multe ori, când diferite accidente biografice nu împiedică acest lucru, însuşi inventatorul. Deseori această etapă este mai crucială pentru viitorul noii tehnologii decât invenţia în sine şi poate presupune acte de creaţie suplimentare, care pot avea o importanţă mai mare decât invenţia propriu-zisă. Mulţi gânditori ingenioşi au proiectat şi construit „căruţe fără cai” meşteşugite, dar producţia în masă, inovaţia vitală a lui Henry Ford, este cea care i-a permis automobilului să se dezvolte într-o 6
industrie înfloritoare. A patra etapă a ciclului de viaţă al unei tehnologii imaginat de către Ray Kurzweil este reprezentată de maturitatea tehnologiei inventate. Ajunsă în acest stadiu, deşi continuă să evolueze într-o mică măsură, tehnologia trăieşte deja o viaţă proprie, având un rol bine definit în societate. Ea chiar poate deveni atât de prezentă în viaţa cotidiană a societăţii, încât multor observatori li se poate părea că va dura pentru totdeauna. Acest lucru creează problemele interesante care apar în următoarea etapă de dezvoltare în ciclul de viaţă al tehnologiei, etapa „pretendenţilor falşi”. În această etapă, o nouă tehnologie ameninţă să o eclipseze pe cea veche, iar susţinătorii entuziaşti ai acesteia îi prezic prematur o victorie asupra tehnologiei încetăţenite. În cele din urmă, însă, deşi noua tehnologie oferă câteva beneficii de netăgăduit faţă de cea pe care doreşte să o detroneze, la o analiză mai profundă se dovedeşte că acesteia îi lipsesc anumite elemente fundamentale de funcţionalitate sau calitate. Când noua tehnologie eşuează în încercarea sa de a înlocui ordinea existentă, tradiţionaliştii tehnologici consideră acest eşec drept o dovadă că vechea tehnologie va rezista pentru totdeauna, fiind de neînlocuit. De fapt, aceasta este doar o victorie scurtă pentru vechea tehnologie. După o perioadă nu prea lungă, o altă tehnologie nou apărută reuşeşte să o aducă pe cea veche în pragul dispariţiei. În această penultimă etapă a ciclului său de viaţă, vechea tehnologie îşi trăieşte ultimii ani într-un declin din ce în ce mai accentuat, scopul său iniţial şi funcţionalitatea sa fiind îndeplinite de o tehnologie competitoare mai performantă şi mai adaptată noilor cerinţe ale societăţii. În ultima etapă a ciclului său de viaţă, care se poate întinde pe o perioadă ce poate să reprezinte între cinci şi zece procente din întregul ciclu, tehnologia devine în cele din urmă depăşită. Acest lucru s-a întâmplat cu trăsurile trase de cai, cu clavecinul, cu discul de vinil, cu fonograful şi cu maşina de scris manuală. Ajungând la concluzia că dispariţia cărţii trâmbiţată de mulţi comentatori ai fenomenului cultural în ultimele decenii este cel puţin plauzibilă din punct de vedere ştiinţific, cercetarea s-a îndreptat spre analizarea acestei ipoteze din perspectiva rolului cultural al cărţii, aşa cum este el conturat prin reflectarea literară a acesteia, pornindu-se de la premisa că literatura a constituit întotdeauna de-a lungul timpului un indicator sensibil la schimbările survenite pe scena culturală a lumii. Al doilea capitol al lucrării, De la tabletele de lut la memoria-hârtie a umanităţii, a căutat să descopere prin intermediul unor capodopere ale literaturii universale rolul cultural al scrisului, identificarea acestuia reprezentând o dovadă timpurie a importanţei pe care cartea o va dobândi odată cu inventarea tiparului, concluzionându-se că odată cu apariţia primelor opere de calitate ale literaturii universale, valoarea scrisului este confirmată prin prezenţa sa în paginile acestora. Aplecarea literaturii asupra propriei condiţii, realizarea datoriei imense pe care această artă o are faţă de scris şi carte, are loc încă din antichitate şi de fapt, această tendinţă apare încă din zorii literaturii universale, ea fiind prezentă în cea mai mare realizare a celei mai vechi culturi orientale, cea sumero-babiloniană. Este vorba despre Epopeea lui Ghilgameş, lucrarea monumentală scrijelită în tăbliţe de 7
lut care este considerată pe bună dreptate prima capodoperă a literaturii universale şi cel dintâi epos al omenirii. Filonul operelor literare care vor reflecta cartea după apariţia sa istorică legată de inventarea presei cu caractere mobile în secolul al cincisprezecelea îşi are originea în antichitate, unde pot fi identificate câteva opere reprezentative care, înainte de apariţia cărţii, se preocupă de problema scrisului. Prima mare realizare a literaturii lumii, redactată în una din primele forme de expresie scrisă din istorie, care are ca temă principală dăinuirea prin creaţie, reprezintă primul elogiu adus scrisului, pentru că, aventura tragică a regelui-erou din Uruk plecat în căutarea nemuririi se rezolvă tocmai prin apelarea la acest mijloc de comunicare interumană, o tehnologie nou apărută în epoca oglindită în epopeea care îi poartă numele. Analizându-se dintr-o perspectivă inedită Epopeea lui Ghilgameş se ajunge la concluzia că, dacă pentru eroul epopeii, temerarul rege al Uruk-ului, singura formă de nemurire la care poate spera este cea adusă de trăinicia zidurilor unei cetăţi clădite cu propriile mâini, pentru autorul necunoscut al epopeii este clar că Ghilgameş îşi va dobândi nemurirea printr-un mijloc mult mai firav la prima vedere decât meterezele din piatră durabilă ale unui oraş fortificat - nişte perisabile tăbliţe din lut, scrijelite cu litere cuneiforme. Având încredere în potenţialul unei invenţii relativ nou apărute pe scena istoriei şi dând dovadă de o viziune extrem de cuprinzătoare a viitoarei evoluţii a speţei umane, poetul anonim care a încredinţat spre păstrare posterităţii isprăvile de vitejie ale legendarului erou babilonian ştie că există ceva încă şi mai durabil decât construcţiile din piatră. Este vorba despre ciudata şi noua formă de comunicare interumană care începea să se impună timid într-o epocă în care suverană era transmiterea orală a informaţiilor din generaţie în generaţie - scrisul. Autorul anonim este conştient de faptul că până şi cele mai trainice ziduri se prăbuşesc până la urmă sub acţiunea necruţătoare a timpului şi că nemurirea atât de râvnită de către regele babilonian nu va fi dobândită de acesta prin construirea unei cetăţi, ci prin transpunerea în scris a peripeţiilor sale. Intuiţia genială pe care bardul necunoscut al Epopeii lui Ghilgameş a avut-o cu aproape cinci milenii în urmă s-a verificat în timp. Zidurile Urukului, oricât de trainic construite, au ajuns până la urmă să fie îngropate sub construcţiile altor civilizaţii, în timp ce îndârjitele căutări ale tragicului rege babilonian au rămas vii în conştiinţa a mii de generaţii care s-au succedat vreme de cinci mii de ani pe glob, datorită unor fragile tăbliţe de lut care le-au înregistrat povestea. Iată aşadar, că înainte cu câteva milenii de apariţia cărţii, scrisul joacă un rol central în prima creaţie literară majoră a lumii, oamenii acelor timpuri intuind imensul potenţial al acestei invenţii, despre care se poate spune că pe atunci era nou-apărută. Cu peste două milenii de la meditaţiile autorului anonim al Epopeii lui Ghilgameş asupra naturii perene a scrisului, literatura antichităţii oferă un alt ilustru exemplu al felului în care ea se întoarce înspre sine, într-o manifestare a autoreflexivităţii, meditând asupra propriei condiţii. Este vorba despre poetul latin Horaţiu, al doilea mare scriitor, după Vergiliu, al epocii augustane, considerată perioada de aur a literaturii latine, cel care, într-o celebră odă, intitulată după 8
primele două cuvinte ale sale, Exegi monumentum, îşi exprimă crezul conform căruia creaţia poetică îi poate oferi individului o faimă mai durabilă peste veacuri decât orice monument construit din cele mai rezistente materiale cunoscute oricărei epoci. Chiar dacă ideile sale apar şi în creaţia predecesorului său Catul, cel mai memorabil elogiu adus scrisului îi aparţine autorului Odelor, Epistolelor şi Satirelor, care a reuşit să exprime în modul cel mai clar şi mai pregnant miraculoasa putere a scrisului de a depăşi barierele timpului şi imensa recunoştinţă pe care literatura o datorează acestei forme de comunicare interumană. Horaţiu a susţinut cu tărie rolul pe care poetul trebuie să-l joace în societate, fiind conştient că, peste veacuri, creaţiile acestuia sunt cele care vor dăinui, nu realizările efemere ale liderilor politici. Această convingere a lui Horaţiu, bardul latin care a elogiat puterea miraculoasă a scrisului şi a artei de a transcende limitele temporalităţii, a creat o tradiţie în lirica mondială care s-a perpetuat vreme de două milenii, majoritatea poeţilor de valoare a diferitelor curente literare fiind preocupaţi de dobândirea imortalităţii prin poezie, convinşi, la fel ca filosoful Arthur Schopenhauer, că adevărata memorie a umanităţii nu este cea a monumentelor trufaşe din bronz, ci cea din hârtie, aparent mai perisabilă, dar de fapt infinit mai rezistentă datorită miracolului comunicării scrise – cartea În secolul al şaisprezecelea francez, poetul renascentist Pierre de Ronsard, supranumit de membrii propriei generaţii „prinţul poeţilor” oferă o adaptare personală şi originală a poemului lui Horaţiu Exegi monumentum în oda intitulată A sa Muse, în care juxtapune imagini ale zborului, fertilităţii, sunetului şi vegetaţiei pentru a face o cutezătoare declaraţie de supravieţuire peste veacuri prin intermediul artei, asemănătoare cu cea a poetului latin al cărui model îl preia. Aproximativ în aceeaşi perioadă, William Shakespeare, dramaturgul şi poetul englez care la patru secole după ce şi-a definitivat creaţia literară încă este considerat aproape în unanimitate de către critici cel mai mare scriitor de limbă engleză, alcătuia una dintre cele mai frumoase meditaţii poetice pe tema scrisului şi a exprimării artistice prin limbaj. Este vorba despre Sonetul 18, cea mai clară expresie a crezului artistic al bardului din Avon, conform căruia cuvântul scris are puterea de a depăşi destinul implacabil şi de a învinge chiar moartea. Pentru a fi sigur că portretul persoanei iubite va dăinui peste veacuri, poetul englez nu îl dăltuieşte în piatră şi nu îl ridică în bronz, ci îl zugrăveşte în cuvintele nepieritoare ale unui sonet. Un demn urmaş al lui Horaţiu poate fi găsit şi în Rusia secolului al nouăsprezecelea, în persoana marelui poet romantic Aleksandr Sergheevici Puşkin, care reia tema supravieţuirii prin artă şi scris, fiind preocupat la fel ca predecesorul său latin de rolul poetului în societate, într-un poem vibrant, caracterizat de avântul romantic specific epocii, care păstrează titlul celebrului poem latin. La fel ca Horaţiu, Puşkin este convins că monumentul său scris va dura mai mult decât cele construite de efemerii conducători de imperii, iar sufletul său nu va muri cu totul atâta vreme cât vor exista oameni care îi vor citi versurile nemuritoare.
9
Capitolul al treilea al tezei, intitulat Împotriva morilor de vânt, ajunge la concluzia că, dacă în zorii literari ai umanităţii, eroul Ghilgameş îşi găsea nemurirea prin intermediul tăbliţelor de lut care i-au consemnat aventurile excepţionale şi le-au transmis generaţiilor viitoare, sfidând trecerea nimicitoare a mileniilor, începuturile literaturii moderne sunt plasate tot sub semnul cărţii, deoarece scrierea considerată cea dintâi mare capodoperă a modernităţii, celebrul roman al lui Cervantes intitulat Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha, are ca punct de pornire pasiunea mistuitoare pentru cărţi a personajului său titular, pasiune care constituie motorul desfăşurării acţiunii acestei lucrări de referinţă a literaturii spaniole şi europene, un important mijloc de structurare a arhitecturii acesteia şi cheia filosofiei existenţiale promovată de personajul Don Quijote. Opera de căpătâi a lui Cervantes este prima capodoperă a literaturii universale preocupată de virtuţile cărţilor, interes ce îşi pune amprenta atât asupra nivelului organizării sale structurale, cât şi a celui al ideilor filosofice pe care le vehiculează. O analiză a modului în care scriitorul spaniol a ales să-şi organizeze opera scoate la iveală o structură modelată după romanele cavalereşti, atât de populare în epocă încât toate personajele lui Cervantes sunt la curent cu peripeţiile eroilor acestora. Autorul îşi organizează naraţiunea după modelul romanelor cavalereşti pe care le citeşte personajul titular, codul de conduită pe care Don Quijote şi-l autoimpune şi care îi determină toate acţiunile pe parcursul romanului fiind desprins din paginile cărţilor pe care le lecturează. Începând cu primele aventuri ale lui Don Quijote - înnobilarea petrecută la han şi lupta cu morile de vânt pe care le ia drept uriaşi - este clar că personajul îşi interpretează în mod repetat experienţele conform lecturii romanelor cavalereşti ale secolului al şaisprezecelea pe care le devorează cu o pasiune mistuitoare. Astfel, cele mai comune tipuri de incidente cavalereşti se oglindesc în aventurile autoproclamatului cavaler şi acţiunile lui Don Quijote urmează reperele fundamentale care caracterizează genul literar al romanelor cavalereşti. Nu numai arhitectura romanului Iscusitului hidalgo Don Quijote de la Mancha este determinată de cărţi, ci şi atitudinea definitorie a protagonistului său, care refuză să perceapă lumea aşa cum este, suprapunându-i propria realitate, atitudine care rămas botezată pentru posteritate cu numele personajului lui Cervantes. Esenţa personajului şi cea mai profundă problemă filosofică propusă de romanul lui Cervantes sunt reprezentate de refuzul realului şi substituirea acestuia cu o variantă mai bună şi mai frumoasă a sa, iar elementul care declanşează acest refuz, oferind literaturii universale una dintre capodoperele sale incontestabile, este, aşa cum observă majoritatea criticilor şi cum mărturiseşte însuşi autorul în primele pagini ale romanului, cartea. Datorită similitudinilor dintre personajul lui Cervantes şi eroina din celebra operă Doamna Bovary, a lui Gustave Flaubert, acest capitol reprezintă spaţiul propice pentru o analiză a capodoperei lui Flaubert ce pune în lumină legătura dintre cele două personaje şi rolul pe care îl au cărţile în conturarea acestei legături şi în modelarea destinului celebrei eroine a literaturii franceze. Investigând această direcţie, se poate afirma că Doamna Bovary se numără printre acele opere de 10
incontestabilă valoare ale literaturii universale în care cartea joacă un rol determinant, influenţând în mod categoric destinul uneia dintre cele mai reprezentative figuri a literaturii europene. Al patrulea capitol al tezei, Mitul cărţii totale, urmăreşte originile şi evoluţia mitului cărţii totale, apariţia şi valorificarea literară a metaforei universului-carte şi continuarea sa în pagini de certă valoare artistică de cea a universului-bibliotecă. Dacă apariţia tiparului a oferit o nouă dimensiune noţiunii de carte, făurind accepţiunea modernă a acestui concept şi favorizând propulsarea sa în paginile literaturii moderne prin intermediul primei capodopere a acesteia, Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha, a cărui personaj titular gravitează în jurul lecturilor, la fel ca şi contrapartea sa feminină, doamna Bovary, protagonista capodoperei cu acelaşi nume a reputatului scriitor francez Gustave Flaubert, tot invenţia meşteşugarului german Johannes Gutenberg reprezintă şi catalizatorul unei alte idei care a modelat sensurile noţiunii de carte într-un fel care a influenţat creaţia literară, ducând la perceperea cărţii ca simbol cultural suprem, elogiat de numeroşi oameni de litere, şi la crearea unor capodopere veritabile ale literaturii universale. Este vorba despre ideea totalităţii, ce va pune în valoare în plan literar simbolul cărţii ca univers, a cărui tradiţie va fi continuată de cea a bibliotecii ca univers şi a bibliotecii ca simbol al cunoaşterii absolute. Criticul Adrian Marino observă importanţa culturală a scrisului, care, prin intermediul sensurilor cumulate şi lărgite ale literelor, a început să simbolizeze totalitatea literară şi cea culturală, subliniind că odată cu intrarea în era tiparului, acest sens este transferat cărţii, aceasta preluând şi intensificând mecanismul originar al generalizării. Într-adevăr, după Gutenberg, în peisajul cultural european şi apoi în cel mondial, cartea devine receptaculul unor sensuri multiple şi variate, dintre care, datorită valorificării sale literare, se distinge cel al totalităţii. Criticul român identifică izvorul acestui sens în concepţia divinităţii creatoare, făcând trimitere la mitul autorului originar care “a scris” cartea lumii, în cadrul căruia gestul divin al creaţiei este asimilat unui text, unui poem sau unei cărţi încarnate. Orientarea spre prototipul iniţial, perfect, exemplar, aparţine tradiţiilor religioase scrise de pe tot mapamondul, în cadrul cărora arhetipul celest al cărţii divine devine exemplarul originar, singurul care are autoritate sacră, şi este legată de iudaism, creştinism şi mahomedanism, religii pe care Marino le numeşte religiile cărţii. Ideea universului-carte este preluată şi de marii reprezentanţi ai ştiinţei europene, fiind suficient să fie pomenite în acest sens numele lui Francis Bacon, Thomas Browne, sau Galileo Galilei, dar şi în literatură, după cum arată o trecere în revistă a celor mai reprezentative opere în care este reflectată această metaforă, legate de numele unor autori iluştri ai literaturii universale, precum Novalis, Friedrich Schlegel, sau Mallarme, poetul francez care şi-a pus în gând să scrie o carte totală în care să-şi înglobeze întreaga operă, căreia să-i dedice toate energiile sale creatoare, având o viziune dantescă în care lumea urma să fie adunată şi legată între copertele cărţii absolute.
11
Această carte între copertele căreia este cuprinsă întreaga lume îşi găseşte şi în secolul douăzeci expresii literare celebre, în operele scriitorilor care au arătat în perioada contemporană interesul cel mai viu pentru problema cărţii, aceasta fiind o prezenţă constantă atât în gândirea cât şi în producţia lor literară. Este vorba despre semiologul şi romancierul de succes italian Umberto Eco şi despre legendarul scriitor argentinian Jorge Luis Borges, figură emblematică a literelor latino-americane şi mondiale. În nuvela sa Cartea de nisip universul capătă expresia unei cărţi cu un număr infinit de pagini, scrisă într-un dialect indescifrabil, iar în Pendulul lui Foucault, Eco se apropie poate mai mult ca oricine de cuprinderea întregului univers într-o carte, romanul său reprezentând o adevărată carte a cărţilor în care sunt îngrămădite toate elementele realului şi ale imaginarului, semiologul italian modelându-şi scriitura după creaţia divină prin jocul cu mijloacele naratologice în care este specialist, cartea sa devenind în acest fel întregul univers, iar autorul având rolul demiurgului creator. Tradiţia totalizantă a cărţii, care a dat naştere mitului cărţii absolute, apărut mai întâi în religiile cărţii şi valorificat apoi în literatura laică europeană şi mondială mai ales după ce apariţia tiparului consacră accepţiunea modernă a cărţii, se continuă în mod firesc în direcţia bibliotecii. La fel ca ideea de carte, noţiunea de bibliotecă capătă de-a lungul veacurilor, mai ales după implementarea la scară largă a invenţiei lui Gutenberg, o vocaţie a totalităţii, ajungând să devină o imagine reprezentativă a culturii, un simbol al cunoaşterii absolute sau chiar al universului, aceste valenţe ale sale cunoscând, la fel ca ideea de carte totală, câteva expresii literare demne de menţionat în contextul unei investigaţii privind rolul şi destinul cărţii. În expresie literară, biblioteca reprezintă un simbol al cunoaşterii absolute şi chiar al universului, fie că este prezentă în paginile elogioase ale unor titani ai culturii universale cum sunt Mircea Eliade, Umberto Eco sau Jorge Luis Borges, fie că apare în abordările satirice ale unor maeştrii ai scriiturii precum Gustave Flaubert sau în proza literară a unui filosof existenţialist (Jean Paul Sartre), această prezenţă a sa în unele dintre cele mai reprezentative lucrări ale literaturii universale demonstrând rolul central pe care cartea l-a jucat şi încă îl joacă pe scena culturii mondiale. În Bouvard şi Pecuchet biblioteca reprezintă un simbol al cunoaşterii absolute, fiecare aventură epistemologică a personajelor centrale ale romanului lui Flaubert fiind iniţiată în acest spaţiu, a cărui vocaţie înspre totalitate existentă încă de la originile sale istorice ajunge în secolul al nouăsprezecelea să-şi realizeze întregul potenţial al semnificaţiilor sale creatoare. În încercarea sa enciclopedizantă de a cuprinde întreaga gamă a cunoştinţelor umane, un titan al literaturii universale precum scriitorul francez foloseşte biblioteca drept mijloc principal de căutare a acestei cunoaşteri. O celebră şi meteorică expresie literară a bibliotecii ca spaţiu al cunoaşterii absolute poate fi identificată şi în romanul Greaţa, considerat una dintre operele canonice ale existenţialismului şi una dintre cele mai valoroase creaţii literare ale filosofului francez Jean Paul Sartre. Pentru acesta, la fel ca pentru Flaubert, biblioteca este sălaşul sacru al cunoaşterii, singurul loc unde un spirit temerar 12
poate încerca să cuprindă lumea cu puterea minţii. Pentru filosoful existenţialist, ca şi pentru autorul Educaţiei sentimentale, biblioteca reprezintă simbolul cunoaşterii absolute, singurul spaţiu în care pot să aibă loc demersurile de înţelegere a lumii. Acelaşi rol îl joacă biblioteca şi în proza specialistului român în istoria religiilor, Mircea Eliade. Reprezentativă pentru modul în care biblioteca îşi găseşte expresia în opera literară a marelui savant român este nuvela Secretul doctorului Honigberger, al cărei subiect gravitează tot în jurul bibliotecii. În această nuvelă a lui Eliade, căutarea cunoaşterii se realizează pe două planuri, fiecare dintre ele având în centru biblioteca. Acesta este spaţiul în care naratorul petrece nenumărate ore încercând să descifreze destinul doctorului Zerlendi, la fel cum acesta, în povestirea în ramă prezentată cititorului prin intermediul jurnalului scris în limba sanscrită, încercase să pătrundă „secretul” doctorului Honigberger apelând la acelaşi sanctuar al cunoaşterii care este biblioteca. Din familia titanilor erudiţiei reprezentată cu cinste de Mircea Eliade fac parte şi Umberto Eco şi Jorge Luis Borges. Acesta din urmă îşi continuă metafora universului-carte din povestirea Cartea de nisip cu cea a universului-bibliotecă, dezvoltată pe larg în nuvela Biblioteca Babel. Nuvela borgesiană care vede universul ca o bibliotecă reprezintă, fără îndoială, unul dintre modelele literare pe care Umberto Eco le-a folosit în elaborarea Numelui trandafirului, romanul examinând pe îndelete, la fel ca scrierea de mai mici dimensiuni a scriitorului argentinian, modurile în care oamenii inventează sau descoperă sisteme ordonate în încercarea lor de a-şi explica lumea care îi înconjoară. Şi în romanul scriitorului italian biblioteca reprezintă modelul suprem pentru univers, fiind spaţiul labirintic pe care cei doi protagonişti trebuie să-l parcurgă şi să-l înţeleagă în încercarea lor de a elucida misterul crimelor din abaţie, act echivalent cu căutarea adevărului în tentativa de înţelegere a lumii. Metaforele bibliotecii-univers, bibliotecii-labirint şi bibliotecii-mister sunt prezente pe tot parcursul romanului, reverberându-se la infinit în arhitectura narativă elaborată de Eco, catalogul bibliotecii, de pildă, funcţionând ca un semn al bibliotecii însăşi, fiind la fel de universal, de labirintic şi de misterios ca impenetrabila bibliotecă pentru privirea neiniţiată a tânărului Adso. Anvergura culturală din ce în ce mai însemnată a cărţii, a cărei tendinţă de totalizare a dus la crearea în literatură a mitului analizat în capitolul anterior duce la atrocităţile din cel următor, Cartea şi cenzura, în care aventura sa este prezentată din perspectiva uneia din cele mai intransigente forme ale intoleranţei umane, cenzura. Istoria arderii cărţilor şi oglindirea literară a acestui fenomen distructiv reprezintă indicii clare privind rolul cărţii. Prezenţa sa în paginile literaturii de cea mai bună calitate indică o importanţa din ce în ce mai mare în spaţiul cultural internaţional. Acest statut modelează conţinutul unor capodopere ale literaturii secolului douăzeci, precum Fahrenheit 451, lucrarea de căpătâi a autorului american Ray Bradbury, în viziunea căruia, salvarea cărţilor, care întruchipează întregul tezaur cultural al umanităţii, este mai presus, în timpuri de criză, chiar decât destinele individuale ale personajelor sale, care le memorează pentru posteritate, şi care se autodefinesc drept simple apărătoare de praf ale cărţilor, 13
aceste apărătoare fiind însă cele care, odată cu sfârşitul războiului nuclear din roman, vor aduce învierea literaturii prin aceleaşi mijloace prin care se regenerează şi viaţa umană, cărţile fiind transmise din generaţie în generaţie, la fel ca informaţia genetică, pentru că ele reprezintă adevăratele gene ale ADN-ului spiritual al umanităţii, care este cultura. De-a lungul istoriei cărţile nu au fost doar arse, ci au suferit şi o formă mai „blândă” de cenzură, interzicerea. Evoluţia de-a lungul secolelor a acestui flagel şi a reflectării sale literare oferă încă un indiciu al importantului rol jucat de carte în cultura europeană şi mondială. Acest rol este subliniat în cea mai cunoscută expresie literară a intoleranţei faţă de carte ce a caracterizat perioada medievală creştină şi a lăsat o amprentă dureroasă şi asupra secolelor care i-au urmat, romanul Numele trandafirului al lui Umberto Eco. În opera semiologului italian, personificarea spiritului cenzurii este bătrânul călugăr orb Jorge de Burgos, cel care se străduieşte de-a lungul anilor să împiedice oricui accesul la partea a doua a Poeticii lui Aristotel, care tratează comedia, chiar otrăvindu-i acesteia paginile, pentru ca oricine o va citi să moară. Ca toate feţele bisericeşti de „bună credinţă” care au distrus de-a lungul veacurilor opere inestimabile ale zestrei culturale mondiale, Jorge crede cu tărie că volumul ar putea cauza anihilarea totală a creştinătăţii, fiind convins că misiunea sa sfântă este de a împiedica orice suflet să intre în contact cu tomul şi, în ultimă instanţă, de a distruge cartea şi de a-i ucide pe cei care au ajuns să dea cu ochii de ea din întâmplare. Această obsesie surprinde însăşi esenţa cenzurii, care începe prin interzicerea accesului la anumite idei sau convingeri stocate sub diverse forme, pentru a nu se da apoi în lături de la înlăturarea fizică a suportului acelor idei sau chiar a fiinţelor umane care le vehiculează. Secolul douăzeci este celebru şi pentru o altă valoroasă expresie literară a intoleranţei faţă de carte, aparţinând romancierului englez George Orwell. Ca în Numele trandafirului, naraţiunea din capodopera acestuia O mie nouă sute optzeci şi patru gravitează în jurul interzicerii unei cărţi, acţiune care simbolizează practicarea cenzurii de către statul portretizat în roman. Este vorba despre Teorie şi practică în colectivismul oligarhic, volum care joacă un rol determinant atât în desfăşurarea acţiunii romanului lui Orwell cât şi în conturarea temei acestuia. Implementarea în mod eficient a controlului total asupra membrilor societăţii se realizează de către regimul totalitar din ficţiunea scriitorului britanic nu doar prin interzicerea cărţii care descrie esenţa practicilor şi programului Partidului, ci şi prin interzicerea oricărui material scris care ar putea stârni gânduri de revoltă împotriva sistemului. În acest viitor sumbru, cărţi cu hârtie netedă, de cea mai bună calitate nu se mai fabrică de multe zeci de ani, iar când achiziţionează o astfel de carte dintr-un magazin de vechituri, în urma unui impuls de moment, personajul central dă dovadă de un curaj nebănuit, pentru că membrii de partid nu au voie să intre în magazinele obişnuite şi să cumpere aşa ceva. Cartea este un obiect care l-ar putea compromite. Represaliile îndreptate în O mie nouă sute optzeci şi patru împotriva culturii cărţii şi a scrisului reprezintă o măsură a importanţei culturale pe care această tradiţie o are. La fel ca în Numele 14
trandafirului, sau în Fahrenheit 451, cartea şi scrisul apar în distopia lui Orwell ca simboluri ale cunoaşterii şi libertăţii, care constituie singura şansă la regenerare a unei societăţi profund viciate. Punctul de pornire al revoltei personajului împotriva sistemului este fixarea nemulţumirii sale în scris. În ciuda faptului că în viziunea sumbră a autorului această răzvrătire individuală nu are nicio şansă împotriva sistemului represiv imbatabil al Partidului, speranţa de izbăvire a societăţii orwelliene, oricât de mică, se află tot în cărţi, chiar dacă una dintre ele, Teorie şi practică în colectivismul oligarhic, se dovedeşte în final a fi doar un instrument folosit pentru descoperirea potenţialilor dizidenţi. Deşi acest volum este folosit ca o capcană în care sunt atraşi eventualii adversari ai Partidului, conţinutul său, după cum recunoaşte chiar agentul dublu din roman, se află în perfectă concordanţă cu realitatea, ceea ce înseamnă că şi programul conţinut în ultimele sale capitole, pe care eroul nu apucă să le citească înainte să fie capturat de către Poliţia Gândirii, reprezintă o speranţă a emancipării societăţii în relaţia cu regimul opresiv de care este condusă. Această emancipare este imaginată de către Orwell ca debutând cu o acumulare secretă de cunoştinţe, care să se continue cu o răspândire graduală a culturii în rândul maselor şi să culmineze cu o revoluţie proletară, putându-se presupune, în tonul simbolisticii din roman, că în acest proiect cărţile vor juca rolul cel mai important. Capitolul al şaselea al lucrării, Alte valenţe ale reflectării literare a cărţii, demonstrează că tradiţia reflectării cărţii în capodoperele literaturii universale începută pe tărâm spaniol cu Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha nu este continuată în secolele nouăsprezece şi douăzeci doar în operele unor titani ai literelor mondiale precum Gustave Flaubert, Umberto Eco, Jorge Luis Borges, Ray Bradbury sau George Orwell, ci şi în alte lucrări reprezentative ale unor autori de certă valoare, cum sunt Oscar Wilde, Garabet Ibrăileanu, J.D. Salinger sau John Kennedy-Toole, în operele cărora cartea ajunge să simbolizeze pe rând un ideal estetic, incompatibilitatea erotică dintre personaje, spiritualitatea umană şi lumea virtuoasă a Evului Mediu. În singurul roman, Portretul lui Dorian Gray, al cunoscutului dramaturg, poet şi nuvelist irlandez Oscar Wilde, o carte este folosită pentru a prezenta idealurile estetice ale personajului central şi implicit ale autorului, aceasta jucând un rol determinant în viaţa tânărului decadent din roman ale cărui crime se răsfrâng nu asupra propriului chip, ci asupra portretului din titlu. Este vorba despre romanul În răspăr al scriitorului francez Joris Karl Huysmans, prin intermediul căruia autorul irlandez îşi exprimă idealurile estetice. Pentru Oscar Wilde, arta nu are nimic de-a face cu moralitatea, iar cea mai bună dovadă în acest sens pentru criticii care i-au catalogat romanul drept imoral este reacţia peste timp a publicului elevat, care reţine frumuseţea operei sale, nu destinul condamnat al eroului acesteia, la fel cum cartea În răspăr care l-a fascinat într-o asemenea măsură pe acesta s-a impus în epocă tocmai prin valoarea sa estetică, împotriva înţelesurilor eşecului pe care Des Esseintes îl înregistrează în demersurile sale.
15
Scriitorul britanic a fost conştient că pentru a se impune posterităţii este nevoit să reuşească ceea ce Huysmans înfăptuise înaintea sa, adică să scrie o carte în care forma să consume substanţa, pentru a deveni cu adevărat nemuritoare. Acesta este sensul folosirii capodoperei scriitorului francez în propria creaţie literară. Convins că orice act artistic se justifică pe sine prin propria valoare estetică, dincolo de orice alte valenţe care i-ar putea fi atribuite, Oscar Wilde foloseşte ca simbol al acestei idei o carte, chiar dacă are la îndemână întreaga gamă a creaţiei artistice umane. Iată, aşadar, că printre numeroasele roluri pe care cartea le joacă în literatura mondială, se numără şi acela de simbol al celui mai pur ideal estetic, într-o capodoperă incontestabilă, care a demonstrat ea însăşi adevărul sugerat prin apelul la lucrarea lui Huysmans În răspăr. Cărţile joacă un rol determinant şi într-o capodoperă a literaturii române, a cărei acţiune este plasată la sfârşit de secol nouăsprezece. Este vorba despre romanul Adela al criticului literar Garabet Ibrăileanu, în care destinul erotic al personajului principal este hotărât într-o mare măsură de către firea sa înclinată înspre livresc. Incompatibilitatea dintre doctorul Codrescu, un cvadragenar, şi Adela, femeia frumoasă şi plină de farmec, mult mai tânără, pentru care dezvoltă o pasiune, poate fi tălmăcită şi prin intermediul lecturilor celor două personaje, observându-se că în prag de secol douăzeci, cărţile joacă un rol major în societatea românească, la fel ca în cea europeană, la standardele căreia aceasta se străduieşte să ajungă. Nepotrivirea dintre erou, doctorul Codrescu, şi mai tânăra Adela este simbolizată de către autor prin felurile diferite de abordare a lecturii de care dau dovadă cele două personaje, incompatibilitatea în perceperea cărţilor pe care aleg să le parcurgă cei doi transpunându-se şi în existenţa lor cotidiană şi punându-se stavilă împlinirii relaţiei erotice care constituie premisa romanului, dar care nu se va împlini până la urmă în filele acestuia. Atitudinea faţă de existenţă a personajului masculin este aceeaşi pe care o are şi faţă de subiectele lecturilor sale. El se apropie de marile taine ale existenţei revelate în lucrările filosofice ale marilor gânditori ai omenirii sau în versurile celor mai profunzi poeţi ai literaturii universale cu respect şi pietate, încercând să le contemple „corola de minuni” fără a o pângări cu atingerea sa distructivă. În viaţă, şi mai ales în relaţiile cu reprezentantele sexului frumos, această atitudine condamnă la eşec orice fel de demers, după cum află doctorul Codrescu atât din acţiunile Adelei, cât şi din vorbele acesteia. În nuvela Franny a scriitorului american J.D. Salinger, care a văzut lumina tiparului mai întâi în anul 1955 în revista The New Yorker, pentru ca apoi să facă parte din a treia carte din cele patru publicate vreodată de către enigmaticul autor al romanului-cult De veghe în lanul de secară, aventura lumească şi spirituală a tinerei care se află în centrul acţiunii este inexorabil legată de cartea pe care o citeşte eroina, intitulată Călătoria unui pelerin. La fel cum pentru personajele din O mie nouă sute optzeci şi patru şi Fahrenheit 451 cărţile simbolizează însăşi cultura umană, continuitatea lor fiind echivalentă cu păstrarea şi transmiterea acesteia din generaţie în generaţie, pentru 16
J.D. Salinger cartea este depozitara spiritualităţii speciei homo sapiens sapiens, reprezentând ultimul refugiu al acelor reprezentanţi ai săi care se simt prizonieri într-o lume în care pe suflet nu se mai pune un preţ foarte mare. Acesta este tâlcul rândurilor finale ale nuvelei Franny, a cărei eroină evadează din societatea americană a deceniului cinci al secolului douăzeci, scârbită de mentalitatea mercantilă a acesteia, în rugăciunea învăţată din paginile Călătoriei unui pelerin. Dacă în nuvela Franny cartea simbolizează spiritualitatea pe cale de dispariţie a unei umanităţi obsedate de valorile materiale, în romanul premiat cu premiul Pulitzer, A Confederacy of Dunces (Conjuraţia imbecililor), o carte reprezintă idealurile unei întregi lumi pierdute, cea a Evului Mediu, determinând hotărâtor atât destinul, opiniile şi acţiunile personajului central al acestei realizări literare majore, cât şi structura naraţiunii sale. Este vorba despre Mângâierile Filosofiei, cartea scrisă în închisoare de către celebrul filosof al apusului Imperiului Roman, Boethius. Faptul că Ignatius este un lector devotat al acestei cărţi, prin intermediul căreia îşi exprimă pe tot parcursul romanului adoraţia pentru Evul Mediu şi interesul pentru tot ce ţine de această perioadă istorică, poate îndreptăţi o interpretare conform căreia personajul central din Conjuraţia imbecililor reprezintă o întruchipare a medievalismului care luptă împotriva unei lumi moderne căzute. În această confruntare, lucrarea lui Boethius este instrumentul care transformă medievalismul într-un etalon pentru viaţa dintr-o lume contemporană coruptă. Niciun membru al comunităţii din New Orleans nu se raliază la îndemnul personajului de revenire la valorile medievale, dar în ciuda acestui fapt, Ignatius nu încetează să aspire la momentele de glorie ale trecutului în încrâncenarea sa împotriva lumii moderne. În opinia sa, pierderea idealurilor medievale a adus după sine ascensiunea fără precedent a vulgarităţii, iar diseminarea în rândul cât mai multor oameni a viziunii despre lume şi viaţă a acestei perioade luminoase din istoria omenirii ar putea restaura ordinea, judecata sănătoasă şi decenţa într-un New Orleans care şi-a retezat definitiv toate rădăcinile filosofice şi istorice. Instrumentul cel mai propice pentru o astfel de diseminare este lectura, de aceea procesul de schimbare socială poate fi realizat în Conjuraţia imbecililor, la fel ca în alte capodopere ale literaturii universale precum Fahrenheit 451 sau O mie nouă sute optzeci şi patru doar prin intermediul cărţilor. În romanul lui Kennedy-Toole, cartea care se vrea agent al transformării este, bineînţeles, cea venerată de către memorabilul erou. Pentru analizarea cu ajutorul literaturii a impactului cultural al apariţiilor noilor medii de comunicare ce rivalizează cu tradiţia cărţii tipărite, capitolul şapte al lucrării, intitulat Computerul, internetul şi literatura, realizează o trecere în revistă a prezenţei acestora în peisajul cultural internaţional similară cu cea efectuată în cazul cărţii, care a evidenţiat numeroasele valenţe manifestate de aceasta în paginile unora dintre cele mai reprezentative capodopere ale literaturii universale. Operele în care se regăsesc oglindite computerul sau internetul, ori prefigurări ale acestora, aparţin în marea lor majoritate literaturii science-fiction, 17
prezentând de cele mai multe ori preocuparea autorilor pentru pericolul ca omenirea să devină dependentă de tehnologia pe care ea însăşi o creează sau descriind dependenţa exagerată a oamenilor faţă de computere şi teama privind înlocuirea fiinţelor umane de către maşinării inteligente. Computerul şi internetul îşi fac apariţia în paginile literaturii canonice doar prin opera lui Isaac Asimov şi prin cea a unor nume ilustre ale literelor internaţionale, pomenite şi în legătură cu reflectarea literară a cărţii, Jorge Luis Borges şi Umberto Eco. În acelaşi mod în care cartea a simbolizat în capodoperele multor titani ai literaturii universale spiritualitatea sau cultura umană, cunoaşterea absolută sau chiar universul, computerul începe să capete astfel de valenţe în lucrările lui Asimov, ilustrativă din acest punct de vedere fiind nuvela The Last Question (Ultima întrebare). În această nuvelă Asimov foloseşte computerul ca o metaforă pentru divinitate. În Biblioteca Babel scriitorul argentinian Jorge Luis Borges utilizase cartea în acelaşi scop. Numele acestuia este legat şi el de reflectarea literară a noilor mijloace de comunicare. Chiar dacă în proza sa Borges nu se referă explicit la computere sau la internet, există voci care îl consideră pe scriitorul argentinian un vizionar ce a anticipat evoluţia acestor tehnologii. Povestirile care pot fi luate în considerare în analiza unei prefigurări a internetului de către Jorge Luis Borges sunt Aleph, Biblioteca Babel, Tlon, Uqbar,Orbis Tertius şi Funes cel ce nu uită. Având în centru biblioteci infinite şi oameni care nu uită, enciclopedii interactive şi lumi virtuale care se desprind din pagina tipărită pentru a invada realitatea, sau portaluri care permit prezenţa simultană în orice locaţie a planetei, aceste proze scurte au devenit un canon pentru cei interesaţi de intersectarea noilor tehnologii cu literatura. Dacă în opera lui Borges există doar o prefigurare a noilor mijloace de comunicare specifice celei de-a doua jumătăţi a secolului douăzeci, într-unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Umberto Eco, Pendulul lui Foucault, computerul joacă un rol semnificativ atât în modelarea destinului unuia dintre personajele centrale ale cărţii cât şi în ceea ce priveşte tehnica narativă utilizată de către semiologul italian. În această realizare literară a autorului italian computerul ce poartă numele cabalistului medieval care a construit un sistem cvasi-matematic de rescriere a Cabalei într-o manieră care să extragă din paginile acesteia înţelepciunea secretă a lui Dumnezeu şi să ofere adepţilor săi puteri supranaturale, reprezintă o avertizare împotriva delirului interpretativ, fiind instrumentul prin care Eco încearcă să atragă atenţia asupra faptului că trebuie găsită o cale de mijloc între ideea interpretării nesfârşite şi uzata trimitere la „intenţia” autorului. Prin utilizarea lui Abulafia semiologul italian sugerează că nu există nici o singură interpretare posibilă a unui text, dar nici un univers complet deschis de interpretări posibile, ci mai degrabă un vast câmp de posibilităţi ale cărui limite sunt generate de natura în sine a textului. Concluziile lucrării caută să contabilizeze rezultatele la care a ajuns cercetarea ce a pornit să demonstreze că după inventarea tiparului şi pătrunderea cărţii în conştiinţa publicului european şi apoi a celui de pe alte continente, aceasta se regăseşte la loc de cinste în paginile de ficţiune create de unii dintre cei mai 18
valoroşi scriitori ai ultimelor secole, prezenţa sa în câteva dintre capodoperele literaturii universale legitimând-o în ochii cititorilor ca cel mai important vehicul de transmitere a culturii şi fiind în acelaşi timp cea mai vie dovadă pentru rolul de necontestat pe care l-a avut în conştiinţa colectivă a ultimelor cinci veacuri, pentru că literatura este fără îndoială una dintre oglinzile care reflectă cu cea mai mare fidelitate această conştiinţă. La sfârşitul celor şapte capitole ale tezei de doctorat De la Gutenberg la internet. Istoria scrisului şi cartea ca obiect de reflectare literară se poate concluziona că, privită prin prisma rolului cultural evidenţiat de literatură pe care cartea l-a dobândit odată cu invenţia tiparului şi l-a consolidat în secolele scurse de după apariţia acestuia, înlocuirea acesteia cu noile mijloace de transmitere a informaţiei, precum computerul şi internetul este improbabilă, cel puţin în viitorul apropiat şi mediu. Oglindirea literară a acestora nu se poate compara cu anvergura pe care o are cea a cărţii, a cărei prezenţă constantă în paginile capodoperelor literaturii universale a ultimelor cinci secole demonstrează o influenţă culturală solidă clădită în timp şi pregnantă atât în epocile premergătoare apariţiei computerelor, cât şi în perioada de după invenţia acestora. În ciuda proliferării lor într-un ritm accelerat, noile mijloace de comunicare nu au reuşit încă să ştirbească prestigiul cultural al paginii tipărite, acest fapt fiind dovedit cu prisosinţă de adevăratul cult al cărţii dezvoltat chiar în a doua jumătate a secolului douăzeci de unele dintre cele mai reprezentative figuri ale literaturii mondiale, precum Umberto Eco sau Jorge Luis Borges. Chiar dacă în istoria scrisului internetul joacă un rol însemnat, fiind responsabil în bună măsură de acel declin al lecturii cărţilor observat de mulţi specialişti în sociologie, cartea şi tot ceea ce înseamnă ea pentru cultura umană nu se află în pericol de a fi condamnată la extincţie de către apariţia calculatorului. Cititul pe care acesta şi reţelele sale îl promovează este diferit de cel oferit de paginile unei cărţi tipărite. Stilul de lectură impus de internet este unul care plasează eficienţa şi caracterul imediat mai presus de orice, situându-se la un alt nivel decât lectura profundă apărută odată ce tehnologia tiparului a făcut posibilă răspândirea unor opere în proză complexe, de dimensiuni considerabile. Lectorii care citesc materiale online tind să devină simpli decodificatori de informaţie, abilitatea lor de a interpreta textul - de a realiza acele conexiuni mentale fecunde ce se formează datorită unei lecturi profunde şi lipsită de întreruperi care distrag atenţia - scăzând considerabil. Felul de lectură adâncă oferită de paginile unei cărţi tipărite nu se aseamănă deloc cu acela încetăţenit de paginile intercorelate ale hipertextului accesibil pe calea internetului. Valoarea sa constă nu doar în cunoştinţele dobândite prin intermediul cuvintelor autorului, ci şi în vibraţiile intelectuale pe care acestea le declanşează în mintea cititorului. În spaţiile goale deschise de lecturarea susţinută şi neîntreruptă a unei cărţi mintea umană are posibilitatea să efectueze propriile asociaţii, să tragă propriile concluzii, să creeze propriile analogii şi să dea naştere propriilor idei. Pierderea acestor spaţii sau umplerea lor cu „conţinut” în goana după gratificaţii imediate specifică lumii digitale înseamnă sacrificarea unui aspect 19
esenţial al condiţiei şi culturii umane. Lectura profundă, asociată cu galaxia Gutenberg, lipseşte din lumea tot mai rapidă a internetului, dar ea este singura ce poate fi asociată cu gândirea profundă atât de necesară progresului cultural al umanităţii, reprezentând astfel garanţia continuităţii cărţii şi în era digitală.
BIBLIOGRAFIE A. Beletristică, corespondenţă, eseistică Asimov, Isaac, The Complete Stories, vol. I,Broadway,1990; Baudelaire, Charles, Florile răului şi alte poeme, Aşezate în limba română de Radu Cârneci, Prefaţa Mihai Cimpoi, Editura Hyperion,Chişinău,1991; Bear, Greg, Blood Music, I Books,2002; Bierce, Ambrose, Terror by Night:Classic Ghost and Horror Stories,Wordsworth Editions,2006; Boethius şi Salvianus, Scrieri, Cuvânt înainte de IPS Nicolae Corneanu, Traducere, note şi comentarii: David Popescu, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,1992; Borges, Jorge Luis, Opere,volumul 1, Traduceri de Cristina Hăulică, Andrei Ionescu şi Sarie Novăceanu, Îngrijire de ediţie şi prezentări de Andrei Ionescu, Editura Univers,Bucureşti; Idem, Cartea de nisip,Traducere de Cristina Hăulică, Editura Univers,Bucureşti,1983; Idem, Frumuseţea ca senzaţie fizică, Traducere şi postfaţă de Valeriu Pop, Cuvânt înainte de Andrei Ionescu, Editura Paideia, Bucureşti,1998; Idem, The Aleph and Other Stories,Penguin Classics,2004. Bradbury, Ray, Fahrenheit 451,Traducere de Petre Solomon,Editura Leda,Bucureşti,2005; Britton, Lionel, Brain:A Play of the Whole Earth, G.P. Putnam's Sons, 1930; Brown, Dan, Fortăreaţa digitală, Ediţia a II-a, Traducere: Bogdan Nicolae Marchidanu, Editura RAO,2006; Browne, Thomas, Religio Medici: A letter to a friend, Christian morals, Urnburial, and other papers, Ticknor and Fields, Boston, 1862; Butler, Samuel, Erewhon, Penguin Classics, 1970; Cassian, John, The Conferences, The Newman Press,1997; Cervantes, Miguel de, Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha, În româneşte de Ion Frunzetti şi Edgar Papu, cu un studiu introductiv de G. Călinescu, Tabel cronologic de Edgar Papu, Editura pentru literatură, Bucureşti,1969; Donne, John, Cântece şi sonete, în româneşte de Florentin Toma, Editura Brumar, Timişoara,2000; Eco, Umberto, Pendulul lui Foucault, Traducere de Ştefania Mincu şi Marin Mincu, Postfaţă de Marin Mincu, Editura Pontica, Constanţa, 1991;
20
Idem, Numele trandafirului, Ediţie revăzută, Traducere de Florin Chiriţescu, Prefaţă de H.R. Patapievici, Editura Polirom, Iaşi,2002; Egan, Greg, Permutation City, Eos,1995; Eliade, Mircea, India.Nopţi la Serampore. Secretul doctorului Honigberger, Prefaţă de Eugen Ciurtin, Editura Cartex, Bucureşti, 2004; Elisson, Harlan, I Have No Mouth, and I Must Scream,Pyramid Books,1967; Emstev, Mikhail, Parnov, Eremei, World Soul,Macmillan,1978; Flaubert, Gustave, Doamna Bovary, Traducere de Demostene Botez, Editura Cartea Românească, Bucureşti,1972; Idem, Bouvard şi Pecuchet.Dicţionar de idei primite de-a gata, Traducere, note de istorie literară, notă bio-bibliografică de Irina Mavrodin, Editura Allfa, Bucureşti, 1997; Forster, E.M.,The Machine Stops,Kessinger Publishing,2004. Gibson, William, Burning Chrome,Ace,1986; Hamilton, Edmond, The Metal Giants and Others,The Collected Edmond Hamilton, Volume One, Haffner Press,2009; Hansen, Dalian, Anima:A Novel about Second Life,DigitalKu,2007; Hawthorne, Nathaniel, Selected Short Stories of Nathaniel Hawthorne, Fawcet, 1983; Heinlein, Robert A., The Moon Is a Harsh Mistress, Orb Books,1997; Horatius, Opera Omnia, volumul 2: Satire.Epistole.Arta poetică, Ediţie critică. Ediţie îngrijită, studiu introductiv, note şi indici: Mihai Nichita, Editura Univers, Bucureşti, 1980; Huysmans, Joris Karl, În Răspăr, Traducere de Raul Joil, Prefaţă şi tabel cronologic de Georgeta Horodincă, Editura Minerva,BPT,Bucureşti,1974; Ibrăileanu, Garabet, Privind viaţa.Adela.Amintiri,Editura Minerva, Bucureşti, 1987; Jones, Dennis Feltham, Colossus, Pan Macmillan,1968; Kennedy-Toole, John ,Conjuraţia imbecililor, Traducere de Lidia Ionescu, Cuvânt înainte de Walker Percy, Editura Nemira, Bucureşti, 1995; Lathrop, George Parsons, In the Deep of Time, English Illustrated Magazine, March 1897; Leinster, Murray, A Logic Named Joe, Baen Books, 2005; Lem, Stanislav, Memoirs Found in a Bathtub,Harvest Books, 1986; Idem, The Invincible,Sidgwick and Jackson,1973; Idem, Ciberiada, Traducere de Mihai Mitu, Editura Nemira,Bucureşti,1994; Idem, Fiasco,Mariner Books,1988; Levin, Ira, The Stepford Wives, Perrenial,1972; Mallarme,Stephane,Correspondances II, editeurs Henri Mondor & Lloyd James Austin, Paris: Galimard, 1965; Marlowe, Christopher, Teatru, traduceri de Leon Leviţchi, Andrei Bantaş, Florentin Toma, Editura Univers, Bucureşti, 1988; Orwell, George, O mie nouă sute optzeci şi patru, Traducere de Mihnea Gafiţa. Prefaţă de Vladimir Tismăneanu, Editura Polirom,Iaşi, 2002; 21
Puşkin, A.S.,Poezii, Prefaţă de Tamara Gane, Editura pentru literatură, BPT,Bucureşti,1962; Salinger, J.D., Franny şi Zooey, Traducere şi note de Mihaela Dumitrescu, Editura Univers, Bucureşti,1999; Sartre, Jean Paul, Cuvintele.Greaţa, Traduceri din limba franceză: Teodora Cristea, Marius Robescu, Cronologie Toader Saulea, Editura RAO, Bucureşti, 1997; Shaw, George Bernard, Cezar şi Cleopatra, Ucenicul diavolului, Pygmalion, Traducere de Petru Comarnescu, Prefaţă şi tabel cronologic de Silvian Iosifescu, Editura pentru literatură,BPT, 1963; Swift, Jonathan, Călătoriile lui Gulliver.Povestea unui poloboc şi alte satire.Cugetări, Traducere de Leon Leviţchi şi Andrei Brezianu, Editura Univers, Bucureşti, 1985; Vonnegut, Kurt, Player Piano, Dell Publishing, 1999; Wilde, Oscar, Portretul lui Dorian Gray, Prefaţă de Mircea Mihăieş, traducere şi note de Magda Teodorescu, Editura Polirom,Iaşi,2001; Wright, Sydney Fowler, Short Stories, FWB,1996; Zeraus, Leinard, Daemon,Verdugo Press,2006; ***, Amadis de Gaule, Ashgate Publishing Ltd., 2004; ***,Biblia, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988; ***,Cartea Formării, Traducere de Alexandru Anghel, Editura Herald,Bucureşti, 2005; ***,Coranul, Traducere de George Grigore, Editura Herald,Bucureşti, 2005; ***, Epopeea lui Ghilgameş, În româneste de Virginia Serbanescu si Al. Dima, Editura Mondero, Bucureşti, 2004; ***, Liturgy of the Hours: According to the Roman Rite, Catholic Book Publishing Co., New York, 1975, vol. IV; ***,Mărturisirea unui pelerin: despre lucrarea plină de har a Rugăciunii lui Iisus, Traducere din limba rusă: Gherontie Cruceada, Editura Herald, Bucureşti, 2003; B. Bibliografie critică 1. Dicţionare şi lucrări de critică literară Aliaga-Buchenau, Ana-Isabel, The "dangerous" Potential of Reading: Readers and the Negotiation of Power in Nineteenth-century Narratives, Routledge, 2004; Battaglia, Salvatore, Mitografia personajului, Traducere de Alexandru George, Editura Univers, Bucureşti, 1976; Bayet, Jean, Literatura latină, Traducere de Gabriela Creţia, Bucureşti, Editura Univers, 1972; Blair, Walter, The History of World Literature,Kessinger Publishing, 2005; Bleiler, Everett Franklin, Bleiler, Richard, Science-fiction, The Early Years, Kent State University Press, 1990;
22
Cave, Terence, The Cornucopian Text: Problems of Writing in the French Renaissance, Oxford University Press, 1979; Călinescu, G., Impresii asupra literaturii spaniole, E..L.U.,1965; Chaytor, H.J.,From Script to Print.An Introduction to Medieval Literature,Cambridge University Press, 1945; Cicero, Marcus Tullius, The Nature of the Gods, Oxford University Press,1998; Collas, Ion K. , Madame Bovary: A Psychoanalytic Reading,Libraire Droz, Geneve,1985; Constantinescu, I.,Moştenirea modernilor,Editura Junimea,Iaşi,1975; Damrosch, David, Hughes, William,The Buried Book: The Loss and Rediscovery of the Great Epic of Gilgamesh, Henry Holt and Co,2007; Drâmba, Ovidiu, Istoria literaturii universale, volumul I, Editura Saeculum,1997; Duran, Manuel, Rogg, Fay R., Fighting Windmills: Encounters with Don Quixote, Yale University Press, 2006; Easterling, P.E., Kenney, E.J., The Cambridge History of Classical Literature, New York: Cambridge University Press,1985; Ellmann, Richard, Oscar Wilde, Vintage, 1988; Felski, Rita, Literature After Feminism, University of Chicago Press, 2003; Gillet, Lev, Ware, Kalistos, The Jesus Prayer, St. Vladimir's Seminary Press, 1987; Gresh, Lois H., Weinberg, Robert, The Science of Stephen King: From Carrie to Cell, The Terrifying Truth Behind the Horror Master's Fiction, John Wiley and Sons, 2007; Heter, T. Storm, Sartre's Ethics of Engagement: Authenticity and Civic Virtue, Continuum International Publishing Group, 2006; Joshi, S.T., Icons of Horror and the Supernatural:An Encyclopedia of Our Worst Nightmares, Greenwood Publishing Group, 2006; Kamuf, Peggy, Book of Addresses, Stanford University Press, 2005; Kienscherf, M.A. Markus, Myth, Technology,and the (Post)Human Subject in William Gibsons’s Sprawl Trilogy, GRIN Verlag, 2007; Kossoff, Philip, Valiant heart: a biography of Heinrich Heine, New York: Cornwall Books, 1983; Kreymborg, Alfred, Troubador, Sagamore Press, 1957; Landon, Brooks, Science Fiction After 1900: From the Steam Man to the Stars, Routledge, 2002; Livingstone, Elizabeth A., Studia Patristica, Peeters Publishers,1993; Lord, Albert B., The Singer of Tales, Second Edition, Harvard University Press, 2000; Madsen, Axel, Malraux.A Biography,University of Michigan, 1976; Magheru, Paul, Tratat de literatură universală şi comparată, volumul I: Antichitatea, Editura Universităţii din Oradea, Oradea,2001; Marino, Adrian, Hermeneutica ideii de literatură, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1987; Milton, John, Aeropagitica,Adamant Media Corporation,2006; 23
Nadeau, Maurice, Gustave Flaubert,scriitor, În româneşte de Paul Dinopol, Editura Univers, Bucureşti,1975; Noguez, Dominique, Tombeau pour la litterature:essais, Editions de la Différence, 1991; Papahagi, Marian, Eros şi Utopie,Editura Dacia,Cluj-Napoca,1999; Pierce, John J., Great Themes of Science Fiction: A Study in Imagination and Evolution, Greenwood Press, 1987; Porter, Laurence M., A Gustave Flaubert Encyclopedia, Greenwood Publishing Group, 2001; Prier, Raymond Adolph, Gillespie, Gerald Ernest Paul, Narrative Ironies, Rodopi, 1997; Raby, Peter, The Cambridge Companion to Oscar Wilde, Cambridge University Press, 1997; Richards, Robert J., The Romantic Conception of Life: Science and Philosophy in the Age of Goethe, University of Chicago Press, 2002; Roznoveanu, Mirela, Civilizaţia romanului, Editura Cartea românească,Bucureşti,1991; Sasson-Henry, Perla, Borges 2.0:From Text to Virtual Worlds,Peter Lang Publishing,2007; Scherer, Jacques, Le "livre" de Mallarmé, nouvelle édition, Paris: Gallimard, 1977; Solomon, Robert C., Dark Feelings, Grim Thoughts. Experience and Reflection in Camus and Sartre, Oxford University Press US, 2006; Thiher, Allen, Fiction Rivals Science: the French Novel from Balzac to Proust, University of Missouri Press, 2001; Unwin, Timothy A., Jules Verne:Journeys in Writing, Liverpool University Press, 2005; Watt, Ian, The Rise of The Novel.Studies in Defoe, Richardson and Fielding,University of California Press, 2001; Wells, David N.,Anna Akhmatova:Her Poetry, Berg Publishers, 1996; ***, Petit Larousse illustré, Paris: Libraire Larousse, 1974; 2. Studii de istorie, sociologie, filosofie şi tehnologia informaţiei Adkins, Lesley, Empires of the Plain: Henry Rawlinson and the Lost Languages of Babylon, London: Harper Collins, 2003; Alfeyev, Hilarion, St. Symeon the New Theologian and Orthodox Tradition, Oxford University Press, 2000 Bacon, Francis, Noul Organon, Traducere de N. Petrescu şi M. Florian, Editura Academiei, Bucureşti, 1957; Barrow, John D., The Infinite Book.A Short Guide to the Boundless,Timeless and Endless,Vintage Books, London,2005; Birkerts, Sven, The Gutenberg Elegies. The Fate of Reading in an Electronic Age, Boston: Faber and Faber, 1994; Bishop,Morris, The Middle Ages, Mariner Books, 2001; 24
Bogdan, Damian P., Paleografia slavo - română. Tratat şi Album, DGAS, Bucureşti, 1978; Bosmajian, Haig A., Burning Books, McFarland, 2006; Briggs, Asa, Burke, Peter, Mass-media.O istorie socială.De la Gutenberg la Internet, Traducere de Constantin Lucian şi Ioana Luca, Editura Polirom, Iaşi, 2005; Buluţă, Gheorghe, Civilizaţia bibliotecilor, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998; Carvalho, David N., Forty Centuries of Ink, Kessinger Publishing,Montana,2004; Clark, William, Golinski, Jan, Schaffer, Simon, The Sciences in Enlightened Europe, University of Chicago Press, 1999; Dhavamony, Mariasusai, Christian Theology of Inculturation, Editrice Pontificia Università Gregoriana, 1997; DiBona, Chris, Cooper, Danese, Stone, Mark, Open Sources 2.0:The Continuing Evolution, O'Reilly, 2005; Drâmba, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, volumul II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987; Duţă, Victor, Călătorie în lumea scrierii şi a tiparului, Editura Sportturism,Bucureşti, 1988; Eccles, John C., Evolution of the Brain:Creation of the Self, New York:Routledge; Edwards, Mark U., Printing, propaganda, and Martin Luther, Berkeley: University of California Press, 1994; Eisenstein, Elizabeth, The Printing Revolution in Early Modern Europe,Cambridge University Press,2005; Idem, The Printing Press as an Agent of Change, Cambridge University Press, New York, 1979; Flocon, Albert, Universul cărţilor. Studiu istoric de la origini până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, Traducere de Radu Berceanu, cu o postfaţă de Barbu Theodorescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976; Garelick, Rhonda K., Rising Star: Dandyism, Gender, and Performance in the Fin de Siècle, Princeton University Press, 1999; Gaultier, Jules de,Bovarismul, Traducere de Ani Bobocea, Institutul European, Iaşi,1993; Geck, Elizabeth, Gutenberg şi arta tiparului, Traducere de Emerich Deutsch, Prefaţă de Dan Dumitrescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979; Gillis, Chester, Roman Catholicism in America, Columbia University Press, 2000; Grant, Edward, God and Reason in the Middle Ages, Cambridge University Press, 2001; Griffin, Donald R., Animal Minds, Chicago University Press,1994; Harris, Michael H., The History of Libraries of the Western World, The Scarecrow Press Inc.,1999; Hassan, Robert, Purser, Ronald E., 24/7: Time and Temporality in the Network Society, Stanford University Press, 2007;
25
Hering, Elisabeth, Povestea scrisului, Traducere din limba germană de Mariana Şora, Cuvânt înainte de Al. Graur, Editura Tineretului, Bucureşti, 1960; Idel, Moshe, The Mystical Experience in Abraham Abulafia,Suny Press,1998; Ingelhart, Louis Edward, Press and Speech Freedoms in the World, from Antiquity until 1998: A Chronology, Greenwood Publishing Group, 1998; Jako, Sigismund, Manolescu, Radu, Scrierea latină în Evul mediu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1971; Johanson, Donald, Blake, Edgar, From Lucy to Language, Simon & Schuster, 1996; Keyes, Charles Don, Brain Mystery Light and Dark. The Rhythm and Harmony of Consciousness, Routledge, 1999; Knuth, Rebecca, Burning Books and Leveling Libraries, Greenwood Publishing Group, 2006; Kramer, Alan, Dynamic of Destruction. Culture and Mass Killing in the First World War, Oxford University Press, 2007; Kramer, Samuel Noah, Istoria începe la Sumer, Traducere de Cornel Sabin, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962; Kurzweil, Ray, The Age of Spiritual Machines: When Computers Exceed Human Intelligence, Viking Penguin,1999; Idem, The Singularity Is Near:When Humans Transcend Biology, Duckworth,2005; Laertios, Diogenes, Despre doctrinele şi vieţile filosofilor, Traducere de C.I. Balmuş, Studiu introductiv şi comentarii de Avram M. Fenkian, Editura Polirom, Iaşi, 2001; Lerner, Frederick Andrew, The Story of Libraries: From the Invention of Writing to the Computer Age, Continuum International Publishing Group, 2001; Levy, David N., Robots Unlimited:Life in a Virtual Age, A K Peters, Ltd., 2006; Lewin, Roger, Human Evolution, Blackwell Science,1999; Lister, Martin, New Media:A Critical Introduction,Routledge, 2003; Longhurst, John Edward, The Age of Torquemada, Coronado Press, 1964; McKenna, Regis, Real Time: Preparing for the Age of the Never Satisfied Customer, Harvard Business Press, 1999; McLuhan, Marshall, Galaxia Gutenberg: Omul şi era tiparului, Cuvânt înainte: Victor Ernest Masek, Traducere din limba engleză: L. şi P. Năvodaru, Editura Politică, Bucureşti, 1975; Montaigne, Michel de, The Complete Essays, Penguin Classics, 1993; Norman, Jeremy M., From Gutenberg to the Internet: A Sourcebook on the History of Information Technology, California: Historyofscience.com, 2005; Nunberg,Geoffrey, The Future of the Book, California: University of California Press,1996; Parakilas, James, Piano Roles:Three Hundred Years of Life with the Piano, Yale University Press, 2000;
26
Penrose, Roger, Mintea noastră cea de toate zilele.Despre gândire, fizică şi calculatoare, Prefaţă de Martin Gardner; traducerea şi adaptarea din limba engleză: Cornelia C. Rusu, Mircea V. Rusu, Editura Tehnică,Bucureşti,2006; Picard, Rosalind W., Affective Computing, MIT Press, 2000; Putnam, George Haven, Censorship of the Church of Rome and Its Influence Upon the Production and Distribution of Literature, vol. 1, Kessinger Publishing,2003; Qian, Sima, Records of the Grand Historian:Qin Dynasty, Columbia University Press; 3rd edition, 1995; Raab, Christian, Hagan, Harry, The Tradition of Catholic Prayer, Liturgical Press, 2007; Reed, Ronald, The Making and Nature of Parchment, Leeds : Elmete Press, 1975; Reilly, Edwin D., Concise Encyclopedia of Computer Science, John Wiley and Sons, 2004; Richarsdson, Cyril C., Early Christian Fathers, Westminster John Knox Press, 2006; Roberts, John M., A Short History of the World, Oxford University Press, 1997; Robinson, Andrew, The Story of Writing: Alphabets, Hieroglyphs, & Pictograms, Thames and Hudson Inc, New York, 1995; Rose, Jonathan, The Holocaust and the Book.Destruction and Preservation, University of Massachusetts Press, 2008, pp.145-155; Roux, Georges, Ancient Iraq,Third Edition, Penguin,1993; Rusu, Valeriu, Dicţionar medical, Editura Medicală, Bucureşti, 2007; Rymaszewski, Michael, Wagner,James Au, Wallace,Mark, Winters,Catherine, Rosedale,Philip, Batstone-Cunningham, Ondrejka, Benjamin Cory, Second Life.The Official Guide, Wiley-Interscience, 2006; Schmandt-Besserat, Denise, How Writing Came About, University of Texas Press, 1997; Schmitt, Charles B., The Cambridge History of Renaissance Philosophy, Cambridge University Press, 1991; Scholem, Gershom, Cabala şi simbolistica ei, Ediţia I, Traducere de Nora Iuga, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996; Speranţia, Eugeniu, Cartea despre carte sau Eflorescenţa spirituală, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984; Stanciu, Ilie, Călătorie în lumea cărţii,Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,1970; Steinberg, S.H., Trevitt, John, Five Hundred Years of Printing, British Library,1996; Villari, Pasquale, Life and Times of Girolamo Savonarola, vol. II, Kessinger Publishing, 2005; Vrettos, Theodore, Alexandria, City of the Western Mind, New York: The Free Press, 2001; Warren, James, Epicurus and Democriten Ethics: An Archaeology of Ataraxia, Cambridge University Press, 2002;
27
Weinberg, Robert, Stalin’s Forgotten Zion. Birobidzhan and the Making of a Soviet Jewish Homeland: an Illustrated History, 1928-1996, University of California Press, 1998; Wilkinson, Richarh H., The Complete Temples of Ancient Egypt, Thames & Hudson, 2000; Zaleski, Carol, Prayer: a History, Houghton Mifflin Harcourt, 2005; 3. Articole Bennie, Angela, A Reality Stranger than Fiction, Sydney Morning Herald,September 7,2007; Cârneci, Radu, Sonetul 18 de William Shakespeare (traducere), Oglinda literară, nr.64; Ciocârlie, Alexandra, Poezie şi viaţă la Catul, România literară, nr.1,2006; Clark, Emma, Book industry: Big stars, steady growth, BBC News Online; Cohen, Noam, Borges and the Foreseeable Future, The New York Times, January 6,2008; Eco, Umberto, De la Internet la Gutenberg , Magazin bibliologic, nr.1-2, 2005; Helprin, Mark, ”The Acceleration of Tranquility”.The Examined Life in the Digital Age.Forbes ASAP Big Issues Series.NY:John Wiley and Sons,2001; Idel, Moshe, Johannes Reuchlin. Cabala, filozofia pitagoreică şi interpretările moderne (II), Revista Apostrof, Anul XIX,2008,Nr.12 (223). Mihalache, Adrian, Ce citesc eroii cărţilor, Lettre Internationale, Ediţia Română, vara 2006; National Endowment for the Arts, To Read or not to Read: A Question of National Consequence, Research Report #47,2007; Patraş, Antonio, Fidelitatea lecturii, în Timpul, nr. 2, februarie, 2007; Popa, Virginia, La început a fost...biblioteca, revista Biblos, Iaşi,nr. 16/2004; Ravoiu, Tudor, Cititul nu e pe placul elevilor din România, Informaţia de Cluj, nr.122(983),2008; Rosen, Jody Researchers Play Tune Recorded Before Edison, The New York Times Online; Sturdivant, James, The Industry’s Future,Book Business Magazine; Teodorescu, Adela Cristina, Istoria pianului, Jurnalul Naţional Online; 4. Site-uri şi pagini Web Hamilton, Vanessa, Youth and Leisure in Western Europe, www.booksineurope.org/files/3rd_conference/Vanessa_Hamilton.doc. Mallarme,Stephane,Le Livre, instrument spirituel, http://www.mallarme.net/Mallarme/LeLivreInstrumentSpirituel. O’Dwyer, Davin, Searching for Cyberspace:Joyce, Borges and Pynchon, http://www.themodernword.com/borges/odwyer.html. 28
World Internet Usage Statistics News and Population Stats, http://www.internetworldstats.com/stats.htm. ***,Epopeea lui Ghilgameş, tradusă de Petre Mamara, Globusz Publishing, New York, Berlin, Tableta I, http://www.globusz.com/ebooks/Ghilgames/00000011.htm. http://www.cvm.qc.ca/gconti/905/BABEL/Index%20Librorum%20Prohibitorum1948.htm. http://en.wikipedia.org/wiki/Web_browser. http://dexonline.ro/ http://www.musictrades.com/census.html.
29
